Ancuta Lebada

Lumea in care “strainul” nu mai e chiar atat de strain:
Ai poate colegi de facultate veniti din alta tara cu care tocesti cot la cot cartile din bibliografie; clientul ala nou, cu care schimbi email-uri zilnic la firma, e din si in State; interlocutorul apelurilor tale de operator call-center iti vorbeste din Spania; managerul tau sef e finlandez; ai prieteni in Franta cu care te vizitezi destul de des; iar de calatorit inafara tarii calatoresti ori de cate ori ai ocazia, ca oricum e mai ieftin. Da, cica ar fi persoane care calatoresc in-afara mai des de cat o fac in tara.

Asa, putem spune ca ne-cunoscutul sau ne-familiarul (strainul) parca nu iti mai este la fel de strain ca in trecut, cum le era antecesorilor tai, aia indepartati. Cel putin, macar o parte din “marele necunoscut” iti devine acum cunoscut: il explorezi, il afli, il citesti, il accepti si te imprumuti nonsalant cu idei, obiceiuri si valori de la el. Ai ajuns sa il cunosti ca persoana si cultura, ai ajuns sa il si intelegi pe alocuri si, mai ales, ai ajuns sa il consumi, inconstient, in doze mici, dar cat se poate de des: e normal sa comanzi mancarea thailandeza la birou, e interesant sa fumezi orientala narghilea la iesirea de weekend cu prietenii, esti curios de numa’ sa incerci condimentele indiene in clasicul orez pe care de altfel ai invatat sa-l faci de la bunica (cu “o parte orez si trei parti apa”), iar la petrecerea de la lucru iti alegi din dulap rochia aia cu elemente de kimono al gheiselor care ti-e tare draga. Tu esti altfel decat cei de dinaintea ta, care au dat, la inceputuri, nas in nas cu strainul. Ai alta deschidere, esti mai tolerant, esti mai dispus sa accepti diferentele. Ca vorba aia, esti rezultatul a milioane de ani de evolutie si civilizare!

Lumea in care “cunoscutul” nu mai e chiar atat de cunoscut:
Cel putin ca obiceiuri, nationalitate si cultura, cunoscut si asemenea ar trebui sa iti fie vecinul de tara, fie el maturatorul de strada care se opreste din “lustruit” asfaltul cand pantofii tai sunt in trecere, prin preajma, sau functionarul spagar de la prefectura; fie el soferul care iti da prioritate cand traversezi regulamentar strada fara semafor sau vanzatoarea ciufuta de la magazinul de pe colt; fie el receptionerul binevoitor si ospitalier sau vecinul de bloc nepoliticos si nocturno-zgomotos.

Uneori, la fel de strain iti poate fi si “cunoscutul” conational, asa cum teoretic ar putea sa iti fie si vecinul de tara. Despre amandoi stii dinainte doar cateva lucruri general- (dar nu neaparat si obligatoriu-)valabile; de fiecare simti ca te diferentiaza lucruri mai mari sau mai mici, lucruri care nu se masoara in distante sau proximitate sau in apartenenta la o civilizatie, nationalitate sau rasa.

Cine mai e “strainul”?
Calatoresti, observi si interactionezi cu alti oameni. Oameni pe care, preventiv, i-ai numi “straini”. Mergi printre straini. Si privesti in jur dincolo de diferentele evidente si constati ca pe unii nu ii simti chiar atat de straini pe cat ai fi facut-o dintr-o eronata preconceptie. Ca ii simti asemenea, ca iti sunt mai aproape, ca sunt mai aproape de comportamentul pe care tu insati il simti familiar si normal, ca sunteti convergenti atitudinal si ca va sunteti cunoscuti.

Si uite asa uneori simti ca vecinul de tara ti-e mai strain decat un strain, iar strainul – mai cunoscut decat vecinul. Doar uneori!

Voua nu vi s-a intamplat?

[Sursa: Foto]