Filosofia pauzelor de masa

 

Pauzele de masa sunt intotdeauna cel putin ciudate, pentru mancarea aliniata pentru ingurgitare; pentru oamenii care le anima. Si o spun eu, o gurmanda adevarata. Mi se pare ca suntem interesanti prin felul in care ne comportam in jurul mancarii: ni se suspenda acel cineva ce ne straduim sa fim in momentele noastre bune si ramanem doar niste nevoi de baza, in cautare de calorii. Indiferent de contextul pe care il intrerup, mai mult sau mai putin intruziv, pauzele de masa ne intrerup si personal si ne ofera un ragaz sa ne intoarcem la ce suntem la baza: o nevoie de supravietuire.

 

“Un semnal pare sa ii incoloneze pe toti in drumul catre mancare, iar coada la vasele cu mancarea aburinda se incretesc mai ceva ca firul desirat dintr-un tricot.

 

Zdranganit de tacamuri in farfurie si murmure timide de vorbe, pierdute intr-o curtoazie proeminenta.

 

Nimeni nu isi priveste mancarea pret de mai mult de o secunda, nimeni nu priveste la celalalt cu adevarat mai mult de o secunda. Toti isi farama marunt, bucata cu bucata, palma de carne din farfurie. Marunt, asa cum facea bunica cand pregatea carnea de umplut carnatii la fiecare Craciun. Si o arunca apoi grabit in haurile infometate si zgomotoase. Mai vezi cate o domnisoara a carei privire ii aluneca catre o prajitura care abunda de ciocolata si bolboroseste de dulceata si inghite in sec, muscand cu pofta din portia de verdeata pe care si-a asternut-o pe fundul farfuriei. Mai cate un domn care priveste preocupat si adanc in portia plina varf. Si mananca, fiecare continua sa manance. Iar cand simt nevoia, o iau de la capat; repetitiv, uneori in acelasi ritm si aproape cu aceeasi pofta.”

 

Pana supravieturea refuza sa mai fie o nevoie suficienta si spune “stop” si pauzele de masa iau o pauza.

 

Sursa: Foto

Parfum de primavara

Ma gasesc surprinsa cu fiecare primavara. Multi imortalizam imagini, ii inregistram sunetele proprii, o pastram in transformarea ei naturala.

 

Stiu, pentru ca vrem si putem, ca urmare a devoltarii tehnologice de zeci de ani.

 

Nu la fel e cu parfumul. Il simt si il recunosc in fiecare primavara; il intampin cu entuziasm si il inspir adanc, cat sa cred ca nu o sa mi se faca dor de el prea curand. Si, totusi, de fiecare data, pana la primavara urmatoare deja i-am cunoscut dorul. Asa ca mi-as dori, ca dincolo de tinerea de minte de care dispunem (limitata in timp), sa pot pastra parfumul de primavara, la fel cum pastrez fotografiile din vacanta intr-un folder in calculator – doar ca sa-l deschid mai apoi si sa ma intorc in timp. Iar cand mi se face dor, sa mai inspir cate o doza, care sa ma asigure, in arome timide de proaspat si cald, ca nu l-am uitat.

 

Nu sunt in cautarea parfumului, dar vreau sa-l am la indemana mereu; sa-l pot savura si mai tarziu, cand primavara si florile copacilor vor fi trecute. Stiu, e o absurditate, dar asta nu ma face sa mi-l doresc mai putin: o combinatie de miros de verde, crud, picaturi de ploaie, racoare si copaci infloriti, multi copaci infloriti si cu multe flori.

 

La voi ce parfum are primavara?

 

[Sursa: Foto]

Cine mai e strainul?

 

Lumea in care “strainul” nu mai e chiar atat de strain:
Ai poate colegi de facultate veniti din alta tara cu care tocesti cot la cot cartile din bibliografie; clientul ala nou, cu care schimbi email-uri zilnic la firma, e din si in State; interlocutorul apelurilor tale de operator call-center iti vorbeste din Spania; managerul tau sef e finlandez; ai prieteni in Franta cu care te vizitezi destul de des; iar de calatorit inafara tarii calatoresti ori de cate ori ai ocazia, ca oricum e mai ieftin. Da, cica ar fi persoane care calatoresc in-afara mai des de cat o fac in tara.

 

Asa, putem spune ca ne-cunoscutul sau ne-familiarul (strainul) parca nu iti mai este la fel de strain ca in trecut, cum le era antecesorilor tai, aia indepartati. Cel putin, macar o parte din “marele necunoscut” iti devine acum cunoscut: il explorezi, il afli, il citesti, il accepti si te imprumuti nonsalant cu idei, obiceiuri si valori de la el. Ai ajuns sa il cunosti ca persoana si cultura, ai ajuns sa il si intelegi pe alocuri si, mai ales, ai ajuns sa il consumi, inconstient, in doze mici, dar cat se poate de des: e normal sa comanzi mancarea thailandeza la birou, e interesant sa fumezi orientala narghilea la iesirea de weekend cu prietenii, esti curios de numa’ sa incerci condimentele indiene in clasicul orez pe care de altfel ai invatat sa-l faci de la bunica (cu “o parte orez si trei parti apa”), iar la petrecerea de la lucru iti alegi din dulap rochia aia cu elemente de kimono al gheiselor care ti-e tare draga. Tu esti altfel decat cei de dinaintea ta, care au dat, la inceputuri, nas in nas cu strainul. Ai alta deschidere, esti mai tolerant, esti mai dispus sa accepti diferentele. Ca vorba aia, esti rezultatul a milioane de ani de evolutie si civilizare!

 

Lumea in care “cunoscutul” nu mai e chiar atat de cunoscut:
Cel putin ca obiceiuri, nationalitate si cultura, cunoscut si asemenea ar trebui sa iti fie vecinul de tara, fie el maturatorul de strada care se opreste din “lustruit” asfaltul cand pantofii tai sunt in trecere, prin preajma, sau functionarul spagar de la prefectura; fie el soferul care iti da prioritate cand traversezi regulamentar strada fara semafor sau vanzatoarea ciufuta de la magazinul de pe colt; fie el receptionerul binevoitor si ospitalier sau vecinul de bloc nepoliticos si nocturno-zgomotos.

 

Uneori, la fel de strain iti poate fi si “cunoscutul” conational, asa cum teoretic ar putea sa iti fie si vecinul de tara. Despre amandoi stii dinainte doar cateva lucruri general- (dar nu neaparat si obligatoriu-)valabile; de fiecare simti ca te diferentiaza lucruri mai mari sau mai mici, lucruri care nu se masoara in distante sau proximitate sau in apartenenta la o civilizatie, nationalitate sau rasa.

 

Cine mai e “strainul”?
Calatoresti, observi si interactionezi cu alti oameni. Oameni pe care, preventiv, i-ai numi “straini”. Mergi printre straini. Si privesti in jur dincolo de diferentele evidente si constati ca pe unii nu ii simti chiar atat de straini pe cat ai fi facut-o dintr-o eronata preconceptie. Ca ii simti asemenea, ca iti sunt mai aproape, ca sunt mai aproape de comportamentul pe care tu insati il simti familiar si normal, ca sunteti convergenti atitudinal si ca va sunteti cunoscuti.

 

Si uite asa uneori simti ca vecinul de tara ti-e mai strain decat un strain, iar strainul – mai cunoscut decat vecinul. Doar uneori!

 

Voua nu vi s-a intamplat?

 

[Sursa: Foto]

Fericire cu anticipatie

Joi. Dimineata. Bucuresti. Noapte. Gara de Nord. Tren. 9. ore. Soare. Cluj-Napoca. Magazin. Somn. 3. ore.

 


5:00. Alarma. Mic-dejun. Bagaje. Portbagaj. Masina. Drum. Gropi. Oradea. Soare. Vama. Politie. Parcare. Debrecen. Autostrada. Budapesta. 230. Kilometri. Liber. Soare. Eoliene. Cald. Primavara. Bine. Semn. Budapesta. Vineri. Dupa-amiaza. Liniste. Calm. Nu. Trafic. GPS. Ratacit. Gara. Pod. Strada. GPS. Error. Invartit. Intersectie. Intors. Cautat. Repetat. Final. Gasit. Pensiune. Placut. Plimbat. Inserat. Alei. Vapoare. Loc. Restaurant. Duna(re). Gulas. Lumini. Pod. Cladiri. Pod. Pod. Pod. Lumini. Umbre. Harta. Statiune. Pensiune. Noapte.


 

Dimineata. Soare. Rasarit. Atmosfera. Relaxat. Check-out. Autostrada. Viena. 240. Kilometri. Pod. Eoliene. Pod. Viena. Einbahn. Canal. Donau. Forma. Culoare. Curat. Cautari. Claxoane. Strazi. Bulevard. Agitatie. Viteza. Aglomerat. Pod. GPS. Error. Strada. Hotel. Plimbat. Metrou. Gandit. Razgandit. Masina. Centru. Noapte. Lumini. Grandios. Mic. Pictic. Urias. Cladire. Statuie. Rochii. Papion. Lux. Pasaj. Elegant. Culoare. Murmur. Aer. Viu. Fotograf. Dunare. Turn. Gara. Roata. Gresit. Cautat. Cautat. 1. ora. Parcare. Parcare. Hotel. Somn.

 

 

Trezit. Cafea. Bagaje. Harta. Masina. GPS. Pod. Dunare. Autostrada. Budapesta. Plimbat. Ratacit. Harta. Debrecen. GPS. Error. Indicator. Romania. Lipsa. Ratacit. Iar. Drum. Budapesta. Pierdut. Harta. Romania. Granita. Oradea. Noapte. Serpentine. Groapa. Alb. Drum. Curba. Cluj-Napoca. 2:00. Somn.

 

8:30. Suna. Bagaj. Tren. Bucuresti. 19:25. Acasa. Pat. Noapte. Buna!

 

P.S. Multumiri. Adi. Cadou. Anticipat!

 

Ce defineste O femeie?


… faptul ca ii ia cateva ceasuri sa se pregateasca pentru o iesire in oras?
… felul cum ii exaspereaza cu detalii pe barbati si ii captiveaza, in egala masura?
… zambetul conspirativ de fiecare data cand primeste dulciuri, despre care stie ca ii strica silueta?
… faptul ca poarta tocuri si ciorapi fini si nu face mare tam-tam din asta?
… florile pe care le primeste?
… parul aranjat atent si linia creionului dermatograf?
… unghiile pictate de la picioare sau fusta mini si sexy pe care o poate purta oricand, cu acelasi efect mirobolant?
… faptul ca e sufletista si rea si doar cand vrea ea – buna?
… modul in care se emotioneaza cand vede un obiect despre care stie ca a fost lucrat de persoane speciale?
… talia subtire si picioarele lungi?
… petrecerile de 8 martie care ii sunt dedicate?

 

Ajutati-ma sa definesc FEMEIA: spuneti-mi prin ce este speciala o femeie din viata voastra?

Cu prilejul lui 8 martie, Manafu a pregatit, alaturi de Vodafone, un cadou frumos pentru doamnele si domnisoarele din blogosfera noastra si a creat conceptul Lady Bloggers Party. Despre cum a fost aseara la petrecere puteti citi urmarind hashtag-ul #LadyBloggersParty de pe Twitter.