Ancuta Lebada

Mereu mi-am zis ca in viata este ideal sa fac ceea ce imi place si ma pasioneaza cu adevarat. Nimic gresit, doar poate pe alocuri putin cam curajos, pentru ca, asa cum mi-a tot repetat mama de fiecare data cand ma revoltam atunci cand ma ruga sa o ajut cu cate ceva prin casa, in viata nu faci intotdeauna doar ceea ce iti place. Daca lucrul din placere ar fi posibil pentru toata lumea, atunci am fi inconjurati doar de oameni fericiti si multumiti, ceea ce nu se intampla intotdeauna din pacate. Dincolo de greselile pe care uneori sunt ispitita sa le fac si in care cad poate in mod inconstient, orientandu-ma catre genul de activitati care nu ma reprezinta (din necesitati financiare, din lipsa de autocunoastere sau poate doar dintr-un masochism suspect de ciudat), exista si situatii in care reusesc sa ma pozitionez extrem de onest in raport cu activitatile zilnice pe care le desfasor si am constiinta propriei inadvertente la nivel personal si profesional. Si cum sunt o fiinta normala (zic), care actioneaza si reactioneaza instant, intr-un sens sau altul, in raport cu lucrurile din viata mea care ma nemultumesc sau imi creeaza sentimente de frustrare, este imposibil ca un astfel de aspect sa ma lase complet indiferenta, daca nu chiar neinfluentata in sens negativ.

Mereu am crezut ca pasiunea te ajuta sa reusesti mult mai usor intr-un domeniu si te face sa dai clasa fara probleme unei alte persoane, poate mult mai pregatite decat tine si care depune mult mai multe eforturi pentru a reusi, dar care nu are aceeasi pasiune care pe tine te avantajeaza. Nu e ca si cum as fi o oportunista in a sesiza lucrurile in care cu eforturi minime poti obtine efecte maxime, dar nu vad nici de ce as alege varianta cea mai nasoala si sa-mi ingreunez in mod inutil cei in target aproximativ 50 de ani de viata, facand un lucru care mi-ar displacea pe o scara de la total la partial, cu impact si rezultate evidente asupra mai multor aspecte ale vietii mele, dincolo de profesional.

De aici si intentia personala ca, daca vreau sa fac cariera intr-un anumit domeniu, un pas ar fi sa aleg sa ma implic in lucrurile care ma reprezinta si despre care cred cu toata taria ca ma pot perfectiona, din pasiune si nu doar din ambitie, din dorinta de a ma dezvolta personal si nu sub presiunea altora. Iar daca viata ma va pune in situatia de a face compromisuri, poate mai multe decat m-as astepta vreodata, important e sa nu uit de unde am pornit si catre ce vreau sa ma indrept, plus sa nu fac dintr-o chestiune de moment o trasatura definitorie pentru ceea ce va fi viata mea profesionala.