Monthly Archives: February 2012

“Pe omul care este pur il strica mucegaiul dimprejur”

Sau, cel putin, ii vine greu sa i se impotriveasca. Se agita vremelnic si cade istovit, cuprins si sufocat de negrul dimprejuru-i. Altul, dimpotriva, se trezeste ca i se supune natural si pe nesimtite, fara lupta. In ambele situatii, se lasa cu victime.

 

Solutia pe care v-o propun? Ingaduiti-va momente de relaxare, momente in care sa va rupeti de cotidianul problematic si sa intrati intr-o lume paralela, in care sa traiti viata altcuiva; in care sa va puteti detasa de situatii si oameni; in care sa va regasiti pe sine, mai puternici, mai puri; din care sa trageti invataminte.

 

Acesta e efectul pe care l-am trait ieri, pe pielea mea, la Teatrul Masca, urmarind piesa de teatru “Comedia erorilor” de William Shakespeare, in regia lui Mihai Malaimare. Citatul din titlu este o replica a unuia dintre personajele din piesa.

A fost o imbinare de umor incurcat, ironie subtila si comic de situatie, intr-o avalansa de dinamism si implicare care a sters inca din primele minute de joc urmele de stres de pe circumvolutiunile din dotarea-mi personala. Personajele hiper-active au jucat alaturi si printre publicul spectator, incat uneori aproape ca te confundai cu rolurile si situatiile de pe scena. O scenografie inedita, as spune, pe care am trait-o pentru prima data, o experienta si un spectacol pe care le recomand.

 

Multumesc, Teatrul Masca, pentru invitatia la “Ziua Bloggerilor la Masca”!

 

Tu cand ai fost ultima data la o piesa de treatru?


[Sursa: Foto 1, Foto 2]

Despre blogging si bloggeri

Acum mai bine de jumatate de an scriam despre faptul ca eu vad blogging-ul si statutul de “blogger” ca fiind niste lucruri extrem de serioase; presupun efort, consecventa si responsabilitate si consider ca trebuie sa fie tratate ca atare de fiecare data cand ne asezam in fata tastaturii si, mai ales, inainte sa dam Publicare unui articol. Tot ceea ce s-a intamplat in toata perioada de la articol si pana acum imi confirma faptul ca bloggerii si-au asumat aceste lucruri si blogosfera de la noi incepe sa prinda o alta fata.

 

Am blog de doi ani si citesc zilnic zeci de bloguri, de la noi din tara si din-afara, si pot sa trag concluzia ca am luat-o intr-o directie pozitiva. Dincolo de faptul ca mai avem de lucrat (ca si in cazul blogului meu, de altfel), schimbarile in bine parca au avut un “bum” odata cu inceputul lui 2012 (probabil ca entuziasmul si forta de munca s-a regasit printre rezolutiile de Revelion ale multora dintre cei care isi petrec timpul pe internet, mai mult decat doar pentru a-si verifica email-ul :) ).

 

  • Incepe sa se contureze o comunitate care si face ce spune, nu doar scrie – o evolutie dinspre lideri de opinie si a influenta conceptii si pareri, spre trendsetters si a oferi modele de comportament.
  • Unii isi regandesc blogul, au clar in minte directia lor de evolutie si lasa din ce in ce mai putin loc scaparilor. Pe de alta parte, altii isi pastreaza abordarea si isi perfectioneaza scriitura.
  • Printre lucrurile marunte care ni se intampla zilnic, frumos scrise si descrise pe blog, incep sa apara si articolele documentate si initiative jurnalistice notabile (cu interviuri si chiar editoriale, cu subiecte noi si nu reciclate, cu abordari variate si nu doar re-produse din comunicate, pe sistemul portavoce).
  • Desi gasesc si urme de invidii si rautati intre bloggeri, vad si ambitii si observatii argumentate si constructive.

 

Cred ca la toate aceastea si-au adus contributia initiativele si proiectele de pana acum care au implicat persoanele cu blog, cu schimb de experienta si intalniri informale despre cum sa facem ceea ce facem ca sa ne iasa mult mai bine. Acum, simt insa nevoia ca aceste intalniri sa fie duse la un alt nivel, mult mai personal si mai implicat, pe sistemul “mentorship-ului” (Medias Mentorship este un exemplu de initiativa de apreciat, care a implicat si bloggeri).

Judecand dupa numarul de conferinte despre blogging la care participam, presupun si observ ca am inceput sa cunoastem teoretic ce trebuie si ce nu trebuie facut pe blog la momentul actual, insa in confruntarea cu situatiile concrete, orice incepator are probleme. Cred ca, in acest moment, pasul natural urmator ar fi ca bloggerul mic si la inceput de drum sa aiba posibilitatea sa isi aleaga un mentor direct, un blogger cu mai multa experienta si cunostinte, caruia sa ii devina “apprentice”, caruia sa ii ceara parerea si de la care sa primeasca sfaturi, acel cineva care sa il ghideze in directia pe care el insusi o cauta la blogul sau – informal, fata-in-fata, pe o perioada determinata de timp. Chiar daca la nivel de indivizi, probabil ca sunt deja bloggeri care au un model dupa care se ghideaza si care cauta sfat direct la un blogger anume, nu cred ca toti au acelasi curaj in a prelua initiativa comunicarii si in a propune unui blogger cu experienta sa ii devina mentor. La acest nivel consider ca ar putea interveni ajutorul unui program specializat, bazat pe un sistem organizat.

 

Tie cat de utila ti se pare ideea unui program de mentorship pentru bloggerii incepatori?

 

Articolul este o invitatie de analiza a starii blogosferei din Romania, venita din partea lui Manafu, care tocmai a implinit 6 ani de blogging. In completarea celor spuse, recomand articolul scris de Carmen Albisteanu pe acelasi subiect.

 

[Sursa: Foto 1, Foto 2]

Declaratie la metrou

Azi, de pe o garnitura de metrou oprita intamplator in fata privirii mele, un Mickey Mouse din graffiti m-a privit zambaret si mi-a declarat:

“Yes, Yes!!!… I LOVE YOU!”.

 

… pentru ca aveam nevoie sa mi se spuna.

 

… pentru ca uneori e nevoie sa mi se reaminteasca.

 

… pentru ca exista coincidente pe care vreau sa le caut singura in jurul meu.

 

… pentru ca mi-am primit cadoul de Dragobete, fara ca EL macar sa fi stiut ca l-a facut.

 

… pentru ca era vesel si optimist, cum e EL cu mine.

 

… pentru ca mi s-a infatisat cu bratele larg deschise, a imbratisare calduroasa, citindu-mi dorul LUI.

 

… pentru ca era ca si cum ar fi fost mesagerul LUI.

 

… pentru ca probabil, in realitate, era destinat altei persoane, iar eu am profitat de el, cu tot cu sentimente, ca sa ma prind de curaj.

 

… si pentru ca imi place sa cred ca imi era dedicat.

 

Pentru toate astea, zambesc de coincidenta si adorm fericita!

 

[Sursa: Foto]

Cand e momentul sa nu mai fim asa empatici?

 

Radem din toti rarunchii cand cel de langa noi e vesel.

Bocim de ne sar batistele cand intr-o carte sau intr-un film numai ce se intrevede o despartire.

Suferim fizic privind la tv cand simtim starea de suferinta pentru altii.

Petrecem si ne bucuram ca nimeni altii daca e motiv sa petrecem si de bucurie.

 

Stiu! Suntem genul acela de persoane care sunt acolo si simt starea celor din jur. Ii intelegem ca nimeni altii; le traim la unison emotiile, ca nimeni altii; suntem confidentul lor moral cel mai bun. Ce sa mai, suntem niste empatici!

 

Insa,

  1. de cate ori, atunci cand am inteles situatia si nevoia cuiva de ajutor, am facut mai mult decat a da un “like” pe Facebook si am si scos banii de donatie la inaintare?
  2. de cate ori am sarit cu lopata in ajutor prin fulgi si vant, doar pentru ca ne-am simtit vecinul la nevoie, chinuit si cu masina ingropata de nameti?
  3. de cate ori am trimis pachete cu jucarii sau mancare atunci cand au fost probleme in tara?
  4. de cate ori am iesit in strada doar pentru ca printre cei nemultumiti erau cunoscuti de-ai nostri care aveau nevoie de un camarad care sa le sustina public ideile?

 

Cand e momentul sa nu mai fim asa empatici si sa incepem sa si facem ceva?

 

P.S. Sambata, in Piata Universitatii se protesteaza impotriva ACTA.

 

[Sursa: Foto]

Cand s-au cunoscut…

EL - genul atlet: ingrijit, bine lucrat si intins cum se cuvine, cu pieptul tare si abdomenul ferm, mai sa poti juca X si 0 pe el.

 

EA - slabuta si feminina, cu talie proeminenta si sani fermi, cu brate subtiri si vanjoase si cu picioare atletice, ca de gazela.

 

Dupa nici doi ani, zica-se de relatie stabila

 

El - in mare, schimbat; cu o urma proeminenta de balon dezumflat pe post de abdomen si cu ceva mai putin sex-appeal in tors.

 

Ea - aproape cu totul alta; bondoaca si lipsita de energie, cu talia-ngrosata, cu bratele lasate ca o salcie si cu ceva mai putina eleganta in trup.

 

De ce, dupa o vreme, cei implicati intr-o relatie nu mai au grija de ei insisi?

 

[Sursa: Foto]