Monthly Archives: March 2012

Cine mai e strainul?

 

Lumea in care “strainul” nu mai e chiar atat de strain:
Ai poate colegi de facultate veniti din alta tara cu care tocesti cot la cot cartile din bibliografie; clientul ala nou, cu care schimbi email-uri zilnic la firma, e din si in State; interlocutorul apelurilor tale de operator call-center iti vorbeste din Spania; managerul tau sef e finlandez; ai prieteni in Franta cu care te vizitezi destul de des; iar de calatorit inafara tarii calatoresti ori de cate ori ai ocazia, ca oricum e mai ieftin. Da, cica ar fi persoane care calatoresc in-afara mai des de cat o fac in tara.

 

Asa, putem spune ca ne-cunoscutul sau ne-familiarul (strainul) parca nu iti mai este la fel de strain ca in trecut, cum le era antecesorilor tai, aia indepartati. Cel putin, macar o parte din “marele necunoscut” iti devine acum cunoscut: il explorezi, il afli, il citesti, il accepti si te imprumuti nonsalant cu idei, obiceiuri si valori de la el. Ai ajuns sa il cunosti ca persoana si cultura, ai ajuns sa il si intelegi pe alocuri si, mai ales, ai ajuns sa il consumi, inconstient, in doze mici, dar cat se poate de des: e normal sa comanzi mancarea thailandeza la birou, e interesant sa fumezi orientala narghilea la iesirea de weekend cu prietenii, esti curios de numa’ sa incerci condimentele indiene in clasicul orez pe care de altfel ai invatat sa-l faci de la bunica (cu “o parte orez si trei parti apa”), iar la petrecerea de la lucru iti alegi din dulap rochia aia cu elemente de kimono al gheiselor care ti-e tare draga. Tu esti altfel decat cei de dinaintea ta, care au dat, la inceputuri, nas in nas cu strainul. Ai alta deschidere, esti mai tolerant, esti mai dispus sa accepti diferentele. Ca vorba aia, esti rezultatul a milioane de ani de evolutie si civilizare!

 

Lumea in care “cunoscutul” nu mai e chiar atat de cunoscut:
Cel putin ca obiceiuri, nationalitate si cultura, cunoscut si asemenea ar trebui sa iti fie vecinul de tara, fie el maturatorul de strada care se opreste din “lustruit” asfaltul cand pantofii tai sunt in trecere, prin preajma, sau functionarul spagar de la prefectura; fie el soferul care iti da prioritate cand traversezi regulamentar strada fara semafor sau vanzatoarea ciufuta de la magazinul de pe colt; fie el receptionerul binevoitor si ospitalier sau vecinul de bloc nepoliticos si nocturno-zgomotos.

 

Uneori, la fel de strain iti poate fi si “cunoscutul” conational, asa cum teoretic ar putea sa iti fie si vecinul de tara. Despre amandoi stii dinainte doar cateva lucruri general- (dar nu neaparat si obligatoriu-)valabile; de fiecare simti ca te diferentiaza lucruri mai mari sau mai mici, lucruri care nu se masoara in distante sau proximitate sau in apartenenta la o civilizatie, nationalitate sau rasa.

 

Cine mai e “strainul”?
Calatoresti, observi si interactionezi cu alti oameni. Oameni pe care, preventiv, i-ai numi “straini”. Mergi printre straini. Si privesti in jur dincolo de diferentele evidente si constati ca pe unii nu ii simti chiar atat de straini pe cat ai fi facut-o dintr-o eronata preconceptie. Ca ii simti asemenea, ca iti sunt mai aproape, ca sunt mai aproape de comportamentul pe care tu insati il simti familiar si normal, ca sunteti convergenti atitudinal si ca va sunteti cunoscuti.

 

Si uite asa uneori simti ca vecinul de tara ti-e mai strain decat un strain, iar strainul – mai cunoscut decat vecinul. Doar uneori!

 

Voua nu vi s-a intamplat?

 

[Sursa: Foto]

Fericire cu anticipatie

Joi. Dimineata. Bucuresti. Noapte. Gara de Nord. Tren. 9. ore. Soare. Cluj-Napoca. Magazin. Somn. 3. ore.

 


5:00. Alarma. Mic-dejun. Bagaje. Portbagaj. Masina. Drum. Gropi. Oradea. Soare. Vama. Politie. Parcare. Debrecen. Autostrada. Budapesta. 230. Kilometri. Liber. Soare. Eoliene. Cald. Primavara. Bine. Semn. Budapesta. Vineri. Dupa-amiaza. Liniste. Calm. Nu. Trafic. GPS. Ratacit. Gara. Pod. Strada. GPS. Error. Invartit. Intersectie. Intors. Cautat. Repetat. Final. Gasit. Pensiune. Placut. Plimbat. Inserat. Alei. Vapoare. Loc. Restaurant. Duna(re). Gulas. Lumini. Pod. Cladiri. Pod. Pod. Pod. Lumini. Umbre. Harta. Statiune. Pensiune. Noapte.


 

Dimineata. Soare. Rasarit. Atmosfera. Relaxat. Check-out. Autostrada. Viena. 240. Kilometri. Pod. Eoliene. Pod. Viena. Einbahn. Canal. Donau. Forma. Culoare. Curat. Cautari. Claxoane. Strazi. Bulevard. Agitatie. Viteza. Aglomerat. Pod. GPS. Error. Strada. Hotel. Plimbat. Metrou. Gandit. Razgandit. Masina. Centru. Noapte. Lumini. Grandios. Mic. Pictic. Urias. Cladire. Statuie. Rochii. Papion. Lux. Pasaj. Elegant. Culoare. Murmur. Aer. Viu. Fotograf. Dunare. Turn. Gara. Roata. Gresit. Cautat. Cautat. 1. ora. Parcare. Parcare. Hotel. Somn.

 

 

Trezit. Cafea. Bagaje. Harta. Masina. GPS. Pod. Dunare. Autostrada. Budapesta. Plimbat. Ratacit. Harta. Debrecen. GPS. Error. Indicator. Romania. Lipsa. Ratacit. Iar. Drum. Budapesta. Pierdut. Harta. Romania. Granita. Oradea. Noapte. Serpentine. Groapa. Alb. Drum. Curba. Cluj-Napoca. 2:00. Somn.

 

8:30. Suna. Bagaj. Tren. Bucuresti. 19:25. Acasa. Pat. Noapte. Buna!

 

P.S. Multumiri. Adi. Cadou. Anticipat!

 

Ce defineste O femeie?


… faptul ca ii ia cateva ceasuri sa se pregateasca pentru o iesire in oras?
… felul cum ii exaspereaza cu detalii pe barbati si ii captiveaza, in egala masura?
… zambetul conspirativ de fiecare data cand primeste dulciuri, despre care stie ca ii strica silueta?
… faptul ca poarta tocuri si ciorapi fini si nu face mare tam-tam din asta?
… florile pe care le primeste?
… parul aranjat atent si linia creionului dermatograf?
… unghiile pictate de la picioare sau fusta mini si sexy pe care o poate purta oricand, cu acelasi efect mirobolant?
… faptul ca e sufletista si rea si doar cand vrea ea – buna?
… modul in care se emotioneaza cand vede un obiect despre care stie ca a fost lucrat de persoane speciale?
… talia subtire si picioarele lungi?
… petrecerile de 8 martie care ii sunt dedicate?

 

Ajutati-ma sa definesc FEMEIA: spuneti-mi prin ce este speciala o femeie din viata voastra?

Cu prilejul lui 8 martie, Manafu a pregatit, alaturi de Vodafone, un cadou frumos pentru doamnele si domnisoarele din blogosfera noastra si a creat conceptul Lady Bloggers Party. Despre cum a fost aseara la petrecere puteti citi urmarind hashtag-ul #LadyBloggersParty de pe Twitter.

Dansul si lebada

Sunt cateva lucruri la tine care chiar te fac sa te simti exuberanta si zambitoare. In fine, la tine, in ceea ce faci, in ambele… Am putea sa spunem ca-s insotite de pasiune - ea trage sforile periodic la marioneta si ridica, ritmic, colturi ascutite de buze.

 

La tine, periodic inseamna sa dansezi. Nu conteaza ca stii care sunt pasii corecti si nu-i faci, pentru ca nu-ti ies corect, mereu incalciti si cocosati, ca literele din caietul de caligrafie al elevului din ultima banca. Si te alini compensand asta cu ceea ce sustii ca simti dansand. Iar de dupa pasi, zambete, ritmuri si chinuri interioare mute, te lasi sa apari TU, cu nonsalanta unei lebede care scoate capul din stufaris, ca in poezia lui Eminescu – doar ca nu merge sa se culce, ci sa danseze.

 

Si atunci, muzica nu mai e zgomot de fond si se agata, cu indeletnicire de scaiete, de bratele ondulate energic; ritmul se invarte agitat in piruete de calm si acalmie si fuge de sub picioare cand “te faci” ca-l scapi. Pentru tine muzica exista pentru dans; e rotunda ca un polonic de cantina, ruleaza fin, in piruete, si se asculta doar in tropaituri de dans.

 

Cand dansezi, pare ca un nor de fum coboara peste tot ce e in jur (cam ca atunci cand uiti mancarea la facut in cuptor). Iar in sinea ta, in sinea ta pare ca explodeaza liniste ca dintr-o oala sub presiune.

 

Ti-e bine cu tine cand dansezi (ca doar te invarti cu iutimea unui peste intr-un lac doar pentru el) si iti place cand dansezi. De asta, 4 zile din 7, te duci sa netezesti podeaua din sala de dans. De multe ori obosita de peste zi, aproape de fiecare data cu un entuziasm cam cat ai avea nevoie doar ca sa te arunci intr-un pat si sa dormi. Dar ajungi acolo si iti scoti haina si parca odata cu ea arunci pe canapea si oboseala pe care ai carat-o cu tine, sarguincioasa, jumatate de Bucuresti. Iti schimbi incaltarile si gandurile iti sunt distrase cu nerusinare de muzica care sare cu tupeu din boxe. Vezi cum varfurile pantofilor incep sa bata sacadat in podea, cu nerabdarea proprie vecinilor care lovesc repetat in teava de calorifer, ca sa dai televizorul mai incet, fix cand tu esti cu prietenii si ascultati la maxim muzica pe VH1.

 

 

Cand ajungi pe ring, esti deja pe jumatate alt om: mai putin obosita, cu mai mult entuziasm, cu cearcane mai mici (e lumina slaba :) ). Restul din tine se face intreg atunci cand pasii incep sa curga vehement si inunda si lovesc involburati ganduri negative, stres – sau ce tot pretinzi tu ca ar fi probleme. Atunci incepi sa te simti ca pietrele alea nevinovate de pe albia unui rau de munte, peste care se decide dintr-odata sa se reverse apa topita din zapezi – o simti cum te acopera si cum te lasa, cu egoism, sa respiri doar cand si cum vrea ea, in ritmul dat de ea.

 

Zici tu ca e mai mult decat multumirea de a te simti golita si pustiita de lumea dimprejur, de ganduri si reziduuri (pentru asta exista la tine dusurile lungi :D ). E linistea adancurilor (pe care ai mai simtit-o cu naivitate si in trecut, cu nasul scufundat la “20 000 e leghe sub mari”), e descoperirea acelui sine care te face sa te simti mandra. Bine, asta doar in cazul in care iti ies pasii si nu pleci acasa dezumflata, ca un balon tinut la caldura.

 

Pentru tine dansul e despre implinire si multumire, despre zambete si exaltare; e despre a te simti cu toate “componentele” acasa. Iar sentimentul e placut.

 

Tie cat de mult iti place sa dansezi?

 

[Sursa: Foto]