Monthly Archives: August 2012

Distanta dintre pasi

 

… si a plecat. Simtea nevoia aia stupida de a se indeparta de tot ce doare, sa inchida usa in urma-i cu zgomot, trantind-o. Nu a trantit-o. A apucat clanta calm si a iesit fara sa priveasca deloc in urma.

 

Si-a adunat in graba durerea si a coborat-o alergand pe scara in spirala.  Cu fiecare pas crestea distanta dintre ei.

 

A alergat fara directie si calcand hotarat peste fiecare gand pana a obosit si s-a asezat sa se odihneasca. Si cand a simtit ca linistea o cuprinde si fortele i se intorc, a stiut ca trebuia sa se intoarca.

 

Dar era deja prea tarziu. Distanta intre pasi era mult prea mare.

 

[Sursa: Foto]

Curajul de a-ti dori

 

Stiti dorinta aceea puternica de a face o schimbare si impotrivirea aproape naturala a tuturor celor din jur?

 

Cum reusesti sa iti dai tie curaj? Cum le faci fata celorlalti?

 

[Sursa: Foto]

Plimbare in culoare

Iubesc culoarea! Cea calda, optimista si tare; cea rece, dura si intensa.

 

O iubesc pur si simplu! O admir, o umplu de nuante din piviri cu fiecare lumina, mi-o scot singura in cale si imi fac sange rau cand, cu multa neobrazare, ma provoaca din priviri, ma imbie sa o simt, sa o ating, iar apoi se face nevazuta dupa vrafuri de negru, acelasi comod si familiar negru!

 

Sufar, tanjesc si imi ramane in gand cu o insistenta atat de mare, pana ajunge sa ma bantuie din fiecare vitrina, din fiecare raft. Si eu tot o iubesc!

 

Iubesc culoarea, dar n-am avut niciodata curajul sa o intreb franc daca vrea sa ne imprietenim: daca vrea sa imi fie companie in zilele bune si rele; daca vrea sa imi afle povestea si sa caute sa se asorteze la nuantele mele. Pana de curand…

 

Cand mi-am adunat curajul, inima si toata iubirea de culoare si am invitat-o la o plimbare… la propriu, asa:

 

Si a fost grozav. Ne completam perfect, imi intelege capriciile, comoditatea si dorinta de a nu fi batuta… la cap.

 

Ne-am plimbat relaxate: eu – bucuroasa, ea – la inaltime; eu – cu grija sa nu o duc prin locuri cu balti, ea – sa nu ma raneasca.

 

Surprinzator pentru mine, am descoperit ca ne e bine impreuna. Ca nu e chiar atat de inabordabila pe cat parea, ca putem sa ne asortam perfect la o zi de vara calduroasa si ca imi da din curajul ei temeinic de culoare. Stiu deja ca i-am cazut prada si ca o sa ii caut compania tot mai des. La fel cum stiu ca o sa ma preocup sa ii aduc partenere noi de aici, sa nu se simta ea singura, atat de colorata, in vraful de negru.

 

E clar, am prins drag de plimbarea in culoare :) .

 

La voi care este culoarea cu care va plimbati cel mai des?

 

P.S. Culoare printre culori, cu Superpantofi.

 

Ce faci cand iti este dor?

Te uiti la poze si devii visatoare, cu zgomot de stropi de ploaie pe fundal.

 

 

 

 

Dupa care incerci sa te intorci cu picioarele pe pamant si sa faci ceva constructiv: sa planuiesti viitorul!