Monthly Archives: December 2012

Cand esti mic…

Cand esti mic si nu stii prea multe  si esti in situatia de a vrea sa te impui, ca deciziile proprii sa ti se respecte, de cele mai multe ori strigi isteric, uneori si disperat. Ca sa te faci auzit, ca sa fii acceptat, ca sa arati ca stii ce vrei, ca stii ce faci.

 

Cativa ani mai tarziu iti dai seama ca  strigatul tau era nepoliticos si agresiv si nicicum convingator. Ca era nepotrivit si inutil, ca motivatiile nu stau in cat de tare stii sa ridici vocea. Nici cand tipi, si nici cand te zbati si te contrazici vehement nu arati cat de matura si inteleapta e decizia sau parerea ta. Nu arati decat ca ai ramas inca un copil, care mai are inca mult de crescut ca sa poata pretinde ca stie ce face.

 

Cand esti mic, multe din decizii le iei din inconstienta, nu din maturitate. Nu pentru ca stii ce faci, ci pentru ca tu crezi ca stii ce vrei. Voua nu vi s-a intamplat?

 

Cand esti mic…

 

[Sursa: Foto]

 

Reteta de popularitate… de la bunicul meu

 

Am un bunic de 80 de ani de la care am invatat de curand o reteta de popularitate, numai buna de pus in aplicare de PR-isti (iar bunicul meu nu stie ce inseamna PR-ul si nici brandingul, chiar daca, la scala mica, il practica).

 

Asadar, se ia una bucata bunic, un prilej de sarbatoare si un sat de 861 de locuitori, la care se adauga si ceva imprejurimi de rubedenii.

 

Reteta aplicata de bunicul meu la fiecare aniversare / onomastica:

 

Sarbatoritul e singurul acceptat sa raspunda la fiecare ring de telefon in ziua cu pricina: in zilele de mare sarbatoare aniversara sau onomastica, doar cei indreptatiti sa primeasca urari sunt autodesemnati tutori si responsabili pe aparatul purtator de tele-urari. “Ca nu-i frumos ca cel ce suna sa astepte (si sa isi consume impulsurile) pana sa fie chemat la apel sarbatoritul”.

 

Sarbatoritul recunoaste imediat la telefon vocea celui care il apeleaza si i se adreseaza pe nume: nu se intampla sa existe vreo confuzie, ca e inacceptabila. Chiar si cu persoane cu care nu te-ai mai auzit pana atunci la telefon.

 

Sarbatoritul isi noteaza atent pe o foaie de hartie numele celor care l-au apelat in ziua cu pricina, de mare sarbatoare. Alaturi e trecuta, cel mai des din memorie, ziua lor de nastere (sau alte date importante din viata celor impricinati): e regula, nu tocmeala!

 

Sarbatoritul intoarce urarile celor care l-au primenit cu urari, in fiecare din zilele cu insemnatate aniversara pentru ei: urari din suflet si cu multa recunostinta, ca sa fie bine primite!

 

Sarbatoritul insoteste telefonul de o dedicate radiofonica, la mare moda si apreciere in sat: cu o rabdare de minute lungi pentru a prinde o linie libera la radio si cu o atentie insemnata pentru a nu uita pe nimeni in urare.

 

Ca urmare, bunicul meu de 80 de ani, dintr-un sat cu 320 de gospodarii, a primit peste 20 de telefoane de “La multi ani” de Sfantul Nicolae (le-a contabilizat mama); iar in fiecare an, de sarbatori, linia telefonica din casa bunicilor mei suna numai ocupat.

 

Clar, am un bunic popular!

 

Timp pentru pasiuni

Pasiunile sunt ca oamenii:

  • unele iti devin apropiate si ajungi sa le stii bine. Pe ele le intampini cu placere de fieccare data cand iti apar in cale si pentru ele cauti sa iti faci intotdeauna timp, sa te intalnesti cu ele. Ca-ti sunt prietene.
  • pe altele abia le cunosti si ti plac. Iti sunt prezentate de altii, le afli de la altii sau doar le intalnesti dintr-o pura intamplare. Pe ele le descoperi, ajungi sa le placi si cauti sa li te apropii, ca sa ti le faci prietene. Pe cele din categoria lor le cauti si le afli mereu, de fiecare data cand si daca le cauti.
  • pe unele le vezi la altii si te lasa indiferent, ca par mai mult ale lor decat si ale tale. Pentru ca le vin bine doar lor si nu si tie, pentru ca sunteti firi diferite. Pe ele le admiri de la distanta si in tacere si cauti mai departe, pentru tine.
  • de altele nu ajungi sa stii, nu iei contact cu ele si nu afli niciodata daca ti-ar fi fost sau nu prietene. Cu teama de a nu le intalni traim toti, ca nimanui nu ii place sa fie fara pasiuni, asa cum nu-i place nici sa fie fara prieteni.

 

Pentru mine, pictatul e pasiunea mea prietena. Treaba aia murdara si migaloasa, cu borcane de apa peste care ti-e mereu frica sa nu dai si sa le versi, din greseala, peste desenul tau, cu pensule multe si de varii dimensiuni, cu zeci de nuante si culori.

 

Iar sunetul scos de un penson miscat pe foaia plina de culoare mi se pare cel mai calm si linistitor lucru pe care l-am auzit vreodata.

 

Pictez cand simt nevoia, pictez cand am timp, pictez cu placere. Pictez fara talent, mazgalit si non-artistic. Si nu conteaza, ca prietenii te stiu si cu bune si rele, si sifonat si nepieptanat, si in momentele de nepricere sau nestiinta. Mai ales atunci.

 

Ieri, am avut ocazia sa pictez din nou. Nu pe hartie, cum eram obisnuita, ci pe ceara. Nu forme din creion, ci figurine. La invitatia Lumanareselor, aseara am patruns in Lumea Lumanarilor din Cluj-Napoca, alaturi de inca alti bloggeri din Cluj.

 

 

Printre rafturi pline de lumanari, miros de cirese amare, butoaie cu parafina si ceara colorata, am simtit si regasit in Ruxandra (lumanareasa-sefa, cum mi-a fost prezentata) pasiunea de a face lucrurile cu placere (de care vorbeam si aici). In cazul ei, lumanaritul pare sa fie pasiunea careia ii acorda tot timpul, pe care o descopera in fiecare zi si cu care se intalneste mai mult decat regulat. E lucrul in care alege sa se implice atat de mult, pentru ca il face cu placere. Lumanaritul e pasiunea ei prietena.

 

Dupa detalii despre lumanarit, fitiluri, parafina si despre cate etape de pictura sunt intre stadiul acesta:

 

 

si produsul final:

 

 

mi-am exersat propria-mi pasiune: am trecut la pictat lumanari, dupa bunul plac si dupa propria imaginatie. Asta am pictat eu:

 

Asadar, ca sa inchei, cu pasiunile trebuie sa te comporti ca si cu oamenii: pentru cele care conteaza pentru tine, sa iti faci timp! Ca sa nu se piarda, ca e pacat sa duci o viata in singuratatea lipsei de pasiuni!

 

Asa ca eu cred ca cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face noua azi, in ajun de Mos Nicolae, este sa ne facem timp pentru pasiunile noastre. Ca printre altele, si ele ne fac sa fim mai fericiti in fiecare zi, cu fiecare zi!

 

 

Lumanarile ce ies din mainile celor de la Lumea Lumanarilor arata de zici ca nici nu sunt din ceara, iar partea frumoasa este ca pot fi comandate online, fie de pe site, fie de pe pagina lor de Facebook. Iar daca sunteti din / prin Cluj, le gasiti cu stand in perioada aceasta si la Iulius Mall sau la Targul de Craciun de la Hotel Continental.

 

Pe gustate!

 

“De cand ma stiu, ma stiu un bulgaras. Alb si racoros. Unic si dulce. Perfect si plin de nuante.

 

De fiecare data cand apar, lumea se entuziasmeaza si se bucura. Nu imi dau seama prea bine de ce, dar nu e greu de observat ca sunt un prilej de bucurie. Sa fie poate pentru ca sunt cel mai dulce bulgaras?!

 

Altora le starnesc amintiri. E ceva la mine care le umbla prin trecut si ii umplu de senzatii. Din cele bune, de copilarie, sarbatoare si voie-buna! De diminetile cu bulgarasi si caldura, de fiecare data cand venea vremea noastra.

 

Sunt un bulgaras! Alb si racoros. Unic si dulce. Perfect si plin de gust.

 

Sunt un bulgaras de branza de pe masa pregatita de bunica: cu cea mai buna si cremoasa branza cu smantana, cu cel mai dulce lapte acru si cu cel mai gustos lapte dulce, fiert in ceaunul de mamaliga.

 

Sunt cel mai dulce bulgaras! Pe bune! Pe gustate!”

 

Ganduri dupa degustarea de produse Lactag (Facebook, website): Branza proaspata cu smantana FagarasIaurtul Lactag Natur, Smantana Lactag, Sana Lactag.

[Sursa: Foto]