Comunicare

De ce te taraie o femeie prin magazine ca sa isi aleaga tinuta de Revelion

 

Clar, nu degeaba!

 

Disclaimer: Dupa cum banuiati din titlu, acest articol este dedicat in principal domnilor :D .

 

Da, vin sarbatorile si fiecare domnisoara respectabila e in cautarea tinutei perfecte pentru petrecerea de care tot vorbeste intr-una in ultimele saptamani. Si da, cerintele sunt multe, detaliate si exigente, pentru ca, de cele mai multe ori, EA vrea ceva ce sa o scoata din anonimat, dar totusi nu prea tare; ceva sexy, da’ si cuminte; nici prea soft, dar nici prea tipator. In fine, ceva care sa-i placa ei si care sa-ti placa si tie. Stiu, suntem pretentioase si sofisticate in gusturi atunci cand vine vorba de hainele pentru petrecerea dintre ani. Urmarea?

 

Te solicita (a se citi “se roaga de tine”) sa te preumbli cu ea prin magazine si sa iti deplasezi fizicul musculos in jurul cabinelor de proba din toate mall-urile posibile din oras. Stiuta fiind aversiunea barbatilor pentru cumparaturi (uneori si a femeilor, dar atunci ma intreb cine mai face cumparaturile la ei in casa), banuiesc ca nu e usor deloc sa intri in gratiile partenerei cand vine vorba de vizitele voastre repetate in magazine. De ce crezi ca te taraie totusi si pe tine dupa ea prin magazine?

  1. ca sa se asigure ca iti place si tie ce o sa-si cumpere si ca nu vei stramba din nas atunci cand vine timpul sa plecati la petrecere si ea se infatiseaza echipata toata. “Strambatul din nas” clar dauneaza grav relatiei si, in plus, chefului si distractiei de la petrecere.
  2. ca sa stie sigur ce anume te astepti tu sa poarte: vrei sa poarte rochie / fusta sau o pereche de pantaloni exact cum iti plac tie, cu formele la vedere?
  3. pentru ca o femeie are nevoie sa o asiguri ca e frumoasa si ca bluza, rochita sau fusta X ii vine bine: da, complimentele le fac pe domnisoare sa se simta confortabil cu ele insele, iar daca le primesc inca de cand isi aleg tinuta in magazin, au garantia admiratiei tale si la petrecere (si nu ca iti fug ochii la o alta juna careia hainele ii vin mai bine), iar toata seara va decurge fara certuri (cel putin, nu legat de haine!).
  4. pentru ca de obicei este indecisa cand vine vorba de haine (si asa, in general) si spera ca tu sa ii faci alegerea mai usoara. De cele mai multe ori, alegerea devine mai grea, dar ea insista!
  5. pentru ca, daca aveti gusturi total diferite, puteti sa ajungeti impreuna la un echilibru: asa evitati sa va treziti tu imbracat in piele si in tinte metalice, iar ea in rochie roz cu broderii; ea in pantofi sport, tu in pantofi eleganti.
  6. pentru ca nu ai vrea sa isi aleaga tinuta in absenta unui contorizator de sex-appeal (acela ai fi tu. Si nici macar nu trebuie sa te chinui sa raspunzi in cuvinte cand te intreaba cum ti se pare). Deci, nu ai vrea sa te trezesti ca vine acasa dupa o zi de shopping cu o rochie grozava (in ochii unei femei), dar total neatractiva pentru tine (stiu, daca voiai sa iti petreci noaptea dintre ani cu bunica ta, nu te mai straduiai atat cu petrecerea pentru voi doi).
  7. pentru ca elementul surpriza nu trebuie sa fie neaparat tinuta: nu, scuza asta nu merge! Surprizele pot sta si pe sub tinuta, nu musai la vederea si delectarea tuturor barbatilor, prezenti si ei la petrecere. Asa ca nu mai ai sanse sa te sustragi pe motivul ca vrei sa fie o surpriza pe care partenera sa ti-o pregateasca in avans, fara ca tu sa te implici.

 

Concluzia?
Daca vrei ca iubita / sotia sa iti fie pe plac si bine-dispusa in noaptea dintre ani, invita-te la cumparaturi (asta in cazul in care ea e prea draguta si intelegatoare ca sa iti ceara asta si ca sa te chinuie in asemenea fel), arata-i ce-ti place (e suficient sa o insotesti doar cu privirea la cumparaturi, ca ea spune tot; vorbaria nu e pentru tine, ci pentru cand merge cu prietenele ei la shopping) si ajut-o sa aleaga. Asa te asiguri ca nu iese cu scantei si ca o sa iti zambeasca frumos toata seara dintre ani.

 

Domnisoarelor, imi cer scuze: acest articol a fost scris pentru domni, motiv pentru care puteti veni cu completari: voi de ce va luati iubitii cu voi la cumparaturi atunci cand va cautati de imbracat?

 

Domnilor, voi le insotiti?

 

Spor la cumparaturi, sarbatori fericite si petrecere frumoasa (cu orice ocazie)!

 

[Sursa: Foto 1, Foto 2]

Zambesti si ti se zambeste

  1. zambesti si vezi cum ti se zambeste inapoi.
  2. ti se zambeste si te trezesti si tu, la randul tau, ca zambesti.

 

Zambesti automat la zambet:
Pentru ca reactia de a zambi inapoi este spontana, inconstienta si necontrolata in prima faza. Ulf Dimberg, profesor la Universitatea din Uppsala (Suedia), a fost cel care a aratat ca la stimuli pozitivi, reactia mimica initiala este tot una pozitiva, determinata de afect (reactia este valabila si pentru stimulii negativi).

 

Iar cand vine vorba de emotii, nu prea putem sa ne controlam total muschii faciali, ci doar sa fim oglinda faciala a ceea ce vedem. Ruth Campbell vorbea chiar de existenta unui “neuron oglinda” care activeaza zona creierului responsabila cu recunoasterea expresiilor faciale ori de cate ori cineva ne zambeste si determina, imediat, o reactie oglinda.

 

Concluzia?

  1. zambesti si vezi cum automat ti se zambeste inapoi.
  2. ti se zambeste si te trezesti si tu, la randul tau, ca zambesti.

 

Astazi in metrou un copil mi-a zambit, iar eu i-am zambit inapoi.

 

[Sursa: Foto]

De ce iubesc Craciunul

De ce sa ma codesc, mie imi place Craciunul!

 

Ca ma mai intalnesc cu unul-altul cu care nu m-am mai vazut de multa vreme si de Sarbatori am mai multa vreme de vizite.

 

Ca am ocazia sa stau cu ai mei membri onorifici de familie.

 

Ca ma delectez cu bunatatile facute de mama.

 

Ca merg acasa, iar la mine acasa de cele mai multe ori este zapada.

 

Ca imi place agitatia in a gasi cadoul potrivit pentru cei / cel dragi / drag.

 

Ca primesc in dar gesturi de afectiune.

 

Ca iubesc luminitile din brazi si de pe strazi.

 

Ca ma relaxeaza, ma uit la filme si pentru ca imi place sa daruiesc cadouri.

 

Ca o completare, cam asa (ca in video) sunt si eu inainte de fiecare Craciun (uneori ii luam surorii mele cadoul cu prea multa vreme inainte si nu aveam rabdare pana la Craciun sa i-l dau: i-l aratam uneori chiar si cu cateva luni inainte – poate sa confirme :D ):

 

 

Vineri, la Bloggers Secret Santa Party organizata in True Social Club de Cristian Manafu si Vodafone, mi-am reamintit de ce iubesc Craciunul: am avut si persoane dragi in jur, cu mult cantec, povestit si voie-buna, luminite in brad, cadouri (multe cadouri) si supriza de a primi de la Secret Santa ceva special, sa spunem:

 

 

Acum am o dilema, care ma tot bantuie de vineri incoace de fiecare data cand refuz sa am altceva mai bun de facut:

  1. daca il folosesc, mi-e teama sa nu ajung in prime-time la tv alaturi de specimenele vrajitoresti in voga.
  2. daca nu-l folosesc, mi-e sa nu se iroseasca :D .

Ce ma sfatuiti?

In tabara cu oameni social media – Social Media Snow Camp

Social Media Snow Camp - Paraul Rece (mersi, Anne-Marie, ca mi-ai imprumutat vederea din camera ta :) )


In ultimele 4 zile am experimentat din plin Social Media Snow Camp, o tabara organizata de Revista Biz pentru oamenii cu blog sau pentru cei care interactioneaza cu Twitter-ul sau Facebook-ul mai mult decat printr-un simplu cont personal. Pentru aceea dintre voi care nu folositi internetul la nivel avansat, probabil ca genul acesta de eveniment nu va pare deloc atractiv. Insa, cred ca majoritatea ne-am lovit de invitatii in informal, la teambuidling-uri, iesiri in oras sau training-uri la firma la care lucram, pe care, chiar daca in final ajungem sa mergem la ele, avem impulsul natural de a le respinge ca idee, doar pentru ca sunt cu niste straini de la munca pe care vrem sa ni-i tinem straini si atat.

 

  • Unde pierzi daca alegi sa stai acasa?


Pierzi o experienta de inter si intra-cunoastere utila fiecaruia dintre noi. Pierzi ocazia sa cunosti oameni, sa iti imbogatesti perspectivele si sa iti dezvolti idei si modele. In cazul meu, Social Media Snow Camp fost un eveniment profesionist, cu si despre “zona sociabila” a internetulului. Insa, in ciuda specificului (de care eram, in mod evident, interesata, ca altfel nu mergeam), a reusit sa puna la un loc in primul rand oameni si abia apoi profesionisti, cu interese si preocupari comune (bloggeri si reprezentanti de companii interesati de internet), iar acesta a fost meritul complet al echipei organizatoare, care a gandit si costruit acest concept de eveniment.

 

Ceea ce conteaza este ca, fara doar si poate, Social Media Snow Camp a fost o tabara cu si despre oameni necunoscuti, adunati din toata tara, pe care am ales sa ii descopar cu interesul si curiozitatea unui cercetator, cu mintea limpede si golita de prejudecati, ca sa pot extrage toata seva de perspective care mi s-a oferit.

 

Treptele pe care le-am urcat si le-am coborat de cel putin 4 ori pe zi. Denisa le-a si numarat


Pentru mine personal au fost 4 zile de dezvaluire, de observare constanta a celor din jur, de cunoastere a lor prin prisma a ceea ce gandesc, vorbesc sau a ceea ce comunica despre ei in diverse contexte, totul pentru dezvoltarea mea personala, ca om. Asa am descoperit oamenii din spatele randurilor de pe blogurile pe care le citesc zilnic cu placere, am relationat cu adevarat cu cunostinte facute mai demult in alte circumstante, dar am cunoscut si oameni si bloguri noi.

 

  • Ce am invatat din asta?

Ca autenticitatea si constanta sunt esentiale atunci cand te prezinti ca om in fata altora, indiferent de forma pe care alegi sa o folosesti ca intermediar: telefon, email, blog sau interactiune directa.

 

Dincolo de asta, Social Media Snow Camp mi-a oferit momente inspirationale (multumesc, Adi Hadean, pentru prezentarea ta, care m-a motivat si m-a pus pe ganduri in egala masura), mi s-au aratat diferente (pe care, pana acum, nu le mai simtisem atat de evidente) intre modul in care e abordata viata (si blogging-ul, implicit) in zone diferite ale tarii. Asa am ajuns sa regasesc un model in oamenii din Ardeal, care mi-au aratat ca unitatea si energia nu sunt imposibile, dar, mai ales, ca poti sa ai succes si fara sa scoti coltii.

Paraul Rece – Hotelul Bucegi Portile Regatului

 

Nu mai spun de felul ingenuu si modest prin care pot starni admiratie fata de reusitele lor.

 

Au fost 4 zile din care, dincolo de lectii de social media sau blogging, am desprins lectii de viata, numai bune de aplicat.

 

  • De unde legatura cu teambuiding-ul de la firma?

 

Din faptul ca, din punctul meu de vedere, Social Media Snow Camp a fost un fel de munca de echipa a oamenilor de pe internet, cultivata in sala de conferinte, dar mai ales in-afara ei, si de ale carei efecte, sper, sa ne bucuram de azi incolo. Asa aleg eu sa fiu: optimista si naiva, daca asta ma motiveaza pe mine personal suficient de mult incat sa lucrez pe bucatica mea, astfel incat lucrurile sa evolueze!

 

  • De ce am ales sa va vorbesc despre Social Media Snow Camp?

 

Pentru ca vreau sa va sesizez genul acesta de evenimente care va pun fata-in-fata cu oameni necunoscuti si pe care, poate, in prima faza, sunteti tentati sa le evitati. Sfatul meu este sa le acceptati cu entuziasm si cu mintea deschisa si sa profitati de ele. Stiu, sociabilitatea poate nu este punctul vostru forte sau nu aveti chef sa palavragiti cu niste necunoscuti despre lucruri banale, insa faptul de a-i cunoaste pe cei din jur, sa fii tolerant si sa accepti pareri diferite ar trebui sa se regaseasca in sistemul de baza al oricarui individ, cu atat mai mult cu cat te ajuta in viata profesionala foarte mult cand vine vorba de discutat proiecte, negociat idei sau alte cele, la fel de importante. Iar daca unora le vine in mod natural si nativ sa faca asta, cei mai multi dintre noi avem nevoie de munca si educare constanta in aceasta directie. Un eveniment care te pune la gramada cu alti indivizi, ale caror pareri esti, intr-o oarecare masura, “obligat” sa le asculti si, usor-usor, sa le accepti, mi se pare extrem de potrivit in acest sens.

 

Iar daca sunteti interesati de retelele de socializare si la nivel profesional, Social Media Snow Camp este recomandarea mea. Ca sa intelegi despre ce am scris atat de mult, puteti citi despre ce au vorbit in conferinte:

 

Bobby Voicu, Cristian China-Birta, Adrian Hadean, Cristian Sutu, Radu BazavanDan Dragomir, Bogdana Butnar, Cabral, Adrian Ciubotaru.

 

De curiozitate, voi cand ati fost ultima data intr-un teambuilding / tabara cu altcineva decat cu niste prieteni?

 

Mai multe fotografii de la Social Media Snow Camp gasiti la Cristian Sutu si pe pagina Revistei Biz.

Sa fii blogger e un lucru serios


1) A fi printre cei mai mari bloggeri este vazut de multi drept o reusita.

 

2) A te numi “blogger” poate fi flatant si confortabil pentru unii, de evitat pentru altii.

 

3) Doar a avea un blog nu e mare lucru, daca nu scrii pe el.

 

4) A ajunge sa ai beneficii de pe urma unui blog inseamna munca.

Astea sunt cateva dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am constatat privind in jur, deopotriva la cei care fie doar se cheama ca au bloguri, fie au bloguri de multi ani si isi masoara experienta in numar de articole publicate si in functie de comunitatea creata in jurul blogului lor.

 

Personal, nu ma regasesc in niciuna dintre categorii. Sunt o persoana cu blog, cu toate plusurile si minusurile pe care lucrul asta il presupune. In momentul acesta este la indemana oricui, ieftin si chiar la moda sa ai un blog, chiar daca ai senzatia constanta ca nu esti suficient de pregatit pentru asta.

 

[Eu vad totul ca si invatatul sa inoti: totul e sa te arunci in apa; in rest, supravietuirea poate deveni o chestiune naturala, venita de la sine. Desi, intre noi fie vorba, o data obisnuit cu apa, nimeni nu isi mai doreste doar sa supravietuiasca; vrea sa zburde, sa o faca pe delfinul si sa dea peste cap "audienta" cu acrobatii. Dar asta e alta mancare de peste.]

 

Nu inseamna ca daca nu ai blog nu poti sa iti duci traiul linistit, fara sa ai cosmaruri noaptea, ca si cu ratele la banca. Insa cred ca un blog al tau, muncit si crescut de tine, poate sa te ajute sa te dezvolti personal. Poate sa iti ofere locul in care sa interactionezi cu oameni, gratuit si doar stand tolanit pe fotoliul din barlogul tau, fara mari eforturi fizice sau financiare. Cred ca poate sa te ajute sa iti construiesti o retea de cunostinte pasionate de aceleasi lucruri ca si tine si sa profiti de oportunitati profesionale.

 

Consider ca un blog devine util in masura in care tu insuti incerci sa reusesti sa depasesti bariera pe care tastele o ridica intre tine si cei pentru care scrii. Bariera aceea care ne face sa criticam sau sa atacam gratuit un lucru cu aceeasi usurinta cu care ne legam sireturile de la pantofi. Sau care ne face sa luam personal critici si sugestii sau sa fim artificiali in ceea ce scriem.

 

Blogul meu a pornit din toate aceste lucruri. Mi-am facut blog care sa ma defineasca pe mine insami, asa cum sunt eu. Este un loc in care imi scriu parerile personale despre ceea ce ma inconjoara si cu care voi, uneori, rezonati, fie pentru ca avem lucruri in comun, fie pentru ca ne asemanam sau avem aceleasi pasiuni. Sau chiar dimpotriva. Nu a fost un job requirement (altele si-au gasit locul acolo). Insa pentru mine blogul e un spatiu in care imi place sa ma joc cu propriile limite (de cunoastere, de informare, de abordare… de orice fel), unde imi permit sa fac giumbuslucuri si gafe si care imi da libertatea sa experimentez, asa cum nu o pot face cu companii sau branduri-client (pe motiv, bineinteles, de riscuri).

 

Tocmai de aceea cred, de asemenea, ca un blog nu trebuie facut oricum si nici la intamplare. Ca e nevoie de ceva instrospectie ca sa iti construiesti in minte ce vrei sa faci cu blogul tau si unde vrei sa ajungi cu el. Ca implica nervi tociti si ochi injectati de nesomn ca sa iti dai seama ce si cum functioneaza. Ca trebuie sa cauti in mii de locuri pe net dupa informatii, pana si despre cum sa scrii ca sa nu il plictisesti pe cititorul nevinovat si grabit, despre ce se citeste cel mai mult / des pe un blog sau despre ce conteaza ca din punct de vedere tehnic sa mearga struna. De aici pana la un joc de “ata incurcata” nu mai e decat un pas. Personal simteam nevoia unui site unde sa gasesc la un loc nu doar toate informatiile utile despre a avea un blog, ci si oameni care sa impartaseasca cu mine aceleasi griji, aceleasi probleme si aceleasi bucurii in caz de reusita. Daca punem alaturi si sfaturi de calitate si ajutor propriu-zis, rezulta o delicatesa de site.

Si s-a lansat Blogoree.ro. De fapt, am lansat impreuna cu colegii mei, Andra Zaharia si Toma Nicolau, Blogoree.ro, o reinviere a vechii comunitati a bloggerilor din Romania. E un proiect la care s-a lucrat aproape un an de zile pentru ca astazi sa ni-l daruim noua asa cum este: cu informatii, sfaturi, sugestii, analize si, mai ales, cu oameni.

 

Blogoree.ro a fost gandit ca mai mult decat un spatiu de informare despre blog, blogging si promovare pe internet. A fost gandit ca o fundatie pentru o comunitate de oameni cu aceleasi preocupari si curiozitati. Este un spatiu caruia i-am dat drumul din nou “in lume” ca sa infrunte ochi curiosi si intrebari ascutite. Fie ca ai deja sau vrei sa iti faci la un moment dat un blog, Blogoree.ro poate fi un sfetnic bun. Mie personal o sa imi fie util.

 

Asadar, nu ne mai ramane decat sa blogarim cu spor, ca spatiu comun de “consultanta” se pare ca avem acum asigurat.

 

[Sursa: Foto]