Lumi si culturi

Cine mai e strainul?

 

Lumea in care “strainul” nu mai e chiar atat de strain:
Ai poate colegi de facultate veniti din alta tara cu care tocesti cot la cot cartile din bibliografie; clientul ala nou, cu care schimbi email-uri zilnic la firma, e din si in State; interlocutorul apelurilor tale de operator call-center iti vorbeste din Spania; managerul tau sef e finlandez; ai prieteni in Franta cu care te vizitezi destul de des; iar de calatorit inafara tarii calatoresti ori de cate ori ai ocazia, ca oricum e mai ieftin. Da, cica ar fi persoane care calatoresc in-afara mai des de cat o fac in tara.

 

Asa, putem spune ca ne-cunoscutul sau ne-familiarul (strainul) parca nu iti mai este la fel de strain ca in trecut, cum le era antecesorilor tai, aia indepartati. Cel putin, macar o parte din “marele necunoscut” iti devine acum cunoscut: il explorezi, il afli, il citesti, il accepti si te imprumuti nonsalant cu idei, obiceiuri si valori de la el. Ai ajuns sa il cunosti ca persoana si cultura, ai ajuns sa il si intelegi pe alocuri si, mai ales, ai ajuns sa il consumi, inconstient, in doze mici, dar cat se poate de des: e normal sa comanzi mancarea thailandeza la birou, e interesant sa fumezi orientala narghilea la iesirea de weekend cu prietenii, esti curios de numa’ sa incerci condimentele indiene in clasicul orez pe care de altfel ai invatat sa-l faci de la bunica (cu “o parte orez si trei parti apa”), iar la petrecerea de la lucru iti alegi din dulap rochia aia cu elemente de kimono al gheiselor care ti-e tare draga. Tu esti altfel decat cei de dinaintea ta, care au dat, la inceputuri, nas in nas cu strainul. Ai alta deschidere, esti mai tolerant, esti mai dispus sa accepti diferentele. Ca vorba aia, esti rezultatul a milioane de ani de evolutie si civilizare!

 

Lumea in care “cunoscutul” nu mai e chiar atat de cunoscut:
Cel putin ca obiceiuri, nationalitate si cultura, cunoscut si asemenea ar trebui sa iti fie vecinul de tara, fie el maturatorul de strada care se opreste din “lustruit” asfaltul cand pantofii tai sunt in trecere, prin preajma, sau functionarul spagar de la prefectura; fie el soferul care iti da prioritate cand traversezi regulamentar strada fara semafor sau vanzatoarea ciufuta de la magazinul de pe colt; fie el receptionerul binevoitor si ospitalier sau vecinul de bloc nepoliticos si nocturno-zgomotos.

 

Uneori, la fel de strain iti poate fi si “cunoscutul” conational, asa cum teoretic ar putea sa iti fie si vecinul de tara. Despre amandoi stii dinainte doar cateva lucruri general- (dar nu neaparat si obligatoriu-)valabile; de fiecare simti ca te diferentiaza lucruri mai mari sau mai mici, lucruri care nu se masoara in distante sau proximitate sau in apartenenta la o civilizatie, nationalitate sau rasa.

 

Cine mai e “strainul”?
Calatoresti, observi si interactionezi cu alti oameni. Oameni pe care, preventiv, i-ai numi “straini”. Mergi printre straini. Si privesti in jur dincolo de diferentele evidente si constati ca pe unii nu ii simti chiar atat de straini pe cat ai fi facut-o dintr-o eronata preconceptie. Ca ii simti asemenea, ca iti sunt mai aproape, ca sunt mai aproape de comportamentul pe care tu insati il simti familiar si normal, ca sunteti convergenti atitudinal si ca va sunteti cunoscuti.

 

Si uite asa uneori simti ca vecinul de tara ti-e mai strain decat un strain, iar strainul – mai cunoscut decat vecinul. Doar uneori!

 

Voua nu vi s-a intamplat?

 

[Sursa: Foto]

Noaptea Sfantului Andrei si superstitii legate de “maritis”

Da, vine noaptea Sfantului Andrei si, dupa cum se stie, aceasta sarbatoare a fost mereu un prilej bun ca multe superstitii sa ia nastere, „sa isi iasa din minti” si sa fie puse in aplicare. Unele dintre cele mai haioase: cele legate de aflarea ursitului. Iata cateva exemple:

  • Fata de maritat trebuie sa faca din faina o turta subtire foarte sarata, pe care sa o manance inainte de culcare, iar baiatul care ii va aduce in vis apa pentru a-si potoli setea, urmeaza sa o ceara de sotie in cursul anului urmator.
  • In timpul noptii, fata trebuie sa atinga un par din gard, de la care numara noua alti pari, dupa care leaga un fir de lana rosu la parul la care a ajuns cu numaratoarea. Daca parul este drept si neted, viitorul sot va fi frumos, tanar, dar sarac; daca va fi scurt si cu noduri, sotul va fi batran si sarac; daca are coaja groasa – va fi bogat; daca era multe crengi – ursitul va fi vaduv si cu copii.
  • Ghicitul in oglinda – fata de maritat sta pe scaun, avand oglinzi in fata si in spate, iar pe lateral patru lumanari aprinse – se spune ca isi va vedea ursitul in oglinzi. In seara Sfantului Andrei, fata trebuie sa puna noua cescute de apa intr-un vas pe care sa il acopere cu o icoana; daca a doua zi va scoate noua masuri de apa cu aceeasi cescuta si mai ramane apa in vas, e semn ca se va marita.
  • Fata de maritat trebuie sa isi puna sub perna 41 de boabe de grau, iar daca viseaza apoi ca ii sunt furate boabele, atunci e semn ca se va marita.
  • Fata pune la caldura un colac cu un catel de usturoi asezat in mijloc; daca usturoiul va incolti, atunci fata va avea noroc.
  • In timpul noptii, fata merge la fantana cu o lumanare de Paste pe care o scufunda cu galeata in apa, cerand sa i se arate chipul ursitului.

Acestea fiind zise, fetelor, nu mai stati pe ganduri si treceti la „experimentat”! Si cum noaptea Sfantului Andrei a devenit un fel de Halloween romanesc, have a nice party, u all!

Dragostea actuala, doar o inventie…?

Cine stie sau are raspunsul, sa ridice mana si sa ia cuvantul! Pentru ca in jurul acestui sentiment dupa care toata lumea tanjeste pare sa se fi creat un nimb care ii da nu numai un caracter de intangibilitate, dar si de idealitate si perfectiune a implinirii de cuplu, lucru care, din perspectiva mea, il face uneori greu de inteles si demn de discutat.
Asa cum experienta celor din jur a aratat-o, dragostea (si aici ma refer la cea adevarata, si nu doar iluzia sau obsesia fata de o persoana pe care pretinzi ca o iubesti) este o atitudine emotionala care se poate intinde pe durate mari de timp, uneori sau de multe ori (in functie de perspectiva mai optimista sau mai pesimista dupa care ne ghidam) pe toata viata. Poti sa o intalnesti doar o data, poti sa o regasesti de mai multe ori…poate fi sentimentul de suflet-pereche, poate fi sentimentul de siguranta, implinire si daruire sau poate fi tot si nimic din toate astea. La momentul actual, cu totii parem a fi fie asi in dragoste si buni cunoscatori ai ei si, mai ales, ai solutiilor pentru rezolvarea ei, fie total depasiti de situatie si in imposibilitatea de a opera cu ea.
Lucrurile care, insa, s-au vehiculat printre oamenii de stiinta interesati de acest sentiment ar putea fi surprinzatoare pentru unii. Cum ar fi faptul ca radacinile iubirii nu se afla in sexualitate, un aspect care ar parea contrar perspectivei contemporane generale vis-a-vis de acest subiect. Cercetarile etologilor cu privire la sarutul indragostitilor au aratat ca acesta ar fi un gest biologic transformat intr-unul simbolic, fiind de fapt o stilizare a hranirii gura la gura a copiilor cu alimente premasticate de catre mama. In consecinta, atunci cand vorbim de dragoste vorbim, implicit, de sentiment, nu de relatia sexuala dintre parteneri.
Pe de alta parte, a existat conceptia ca dragostea ar fi doar o inventie a secolului al XII-lea, un produs cultural rezultat al poeziilor trubadurilor din acea perioada, iar fenomenul pare a se fi produs peste tot in lume si continua si la momentul actual. In trecut literatura era cea ce influenta conceptia despre dragoste, astazi i-a luat locul filmul. Este ceea ce psihologii numesc ”efectul Romeo si Julieta”; prin cei doi tineri italieni s-a revolutionat ideea casatoriei impuse de familie in care dragostea era scoasa din discutie. De aceea, cei care citesc/vizioneaza carti/filme de dragoste par a iubi diferit si a-si manifesta altfel dragostea fata de cei care nu fac oricare din aceste lucruri, asta prin faptul ca fenomenul indragostirii lor este pregatit de diverse astfel de produse culturale de fictiune si se indragostesc pentru ca se asteapta sa vina dragostea (lucru care se leaga de ideea tratata intr-un post anterior al profetiilor care se implinesc).
Dar, dincolo de toate parerile impartite, stiintifice, empirice sau nu, este conceptul actual de dragoste doar o inventie, doar o idealizare sau iluzie a ceva imposibil promovat de romance-uri, sau este ceva real, tangibil, ”traibil” cu adevarat? Si, daca e asa, pana unde merge iluzia dragostei si din ce moment intervine realitatea…?