Cine mai vrea „bicicleala” si iarna?

De curand mi-am descoperit o noua pasiune: mersul pe bicicleta. Dobandit tarziu (abia prin clasa a XI-a) si nu cu putine eforturi, abia anul acesta am ajuns la nivelul de a putea fi scoasa in traficul populat al parcurilor (nu de alta, dar in perioada asta nu am mers cu bicicleta decat de vreo 4 ori). Nu mai zic ca, dupa 2-3 plimbari, am si ajuns la performanta de a pedala la viteze mari, ca altfel bicicleta mea isi pierdea echilibrul si nimeni nu-si doreste asta, nu-i asa, atunci cand e vorba de bicicleta si cele doua roti in care iti pui toata increderea ca te vor purta, cat de cat intreg, prin lume. Bun! Bineinteles, ca orice student sarac si calic, nu am ales nici macar varianta low-cost (a inchirierii unei biciclete contra cost), ci pe cea gratis (dupa modelul „credit doar cu buletinul” – „bicicleta doar cu buletinul”). Si uite asa am devenit fidela programului.
Eu sunt din fire adepta a miscarii fizice pentru a te mentine in forma, insa, sincera sa fiu, clasicul jogging nu m-a incantat niciodata intr-atata masura incat sa il practic cu fidelitate. Bine ca am descoperit onorabila bicicleta!

Imagine din arhiva personala de la expozitia inventiilor lui Leonardo DaVinci de la Teatrul National de Opereta (octombrie 2008)

Mijlocelul mi se arcuia si aveam un tonus bun si energie cat incape, deci nu aveam chiar nimic de pierdut. Nu mai zic de relaxarea psihica: doar ganduri singuratice de tipul „oare pe ce alee sa ma mai plimb?” imi impovarau mintea si asa, in rest, suficient de „intunecata”.
Totul bine si frumos pana la tragicul moment in care programul de bike-sharing gratuit s-a incheiat si am auzit ca va fi reluat abia din martie anul viitor! Asta era definitia clara a unei situatii de criza la care nu am avut inspiratia de a ma fi gandit pana acum: mijlocelul mi se dezarcuia, dupa 5 etaje de scari de urcat aveam rasuflarea grea, iar mintea imi cerea doar „pe ce alei sa ma mai plimb?”. Motiv pentru care am pus „pitiorul in prag” (vorba lui Dandanache din „O scrisoare pierduta”) si mi-am cumparat bicicleta de fitness, nu una, doua si mi-am reluat activitatea motrica si psihica atat de mult ravnite. Desigur, nu e nici pe departe acelasi lucru, dar macar e o solutie de compromis pana la noi „dispozitii” de la „centru”.
Pana atunci, bicicleala indoor placuta, dragii mei, ca s-a anuntat o iarna lunga! (stiu ca mama e deja la post, ca, nu de alta, dar de asta au fost doua si nu una ;) ).

One Response to Cine mai vrea „bicicleala” si iarna?

  • [...] Fac miscare cam de 2-3 ori pe saptamana – variantele de care dispun, alternativ, pentru diversitate si pentru a nu-mi pierde interesul: pana nu demult a fost sala; acum – role in parc / bicicleta in parc, cursuri de dans; tinand cont de vreme, o sa urmeze, cel mai probabil, – bicicleta acasa (am scris mai demult despre asta un articol). [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>