Dragostea actuala, doar o inventie…?

Cine stie sau are raspunsul, sa ridice mana si sa ia cuvantul! Pentru ca in jurul acestui sentiment dupa care toata lumea tanjeste pare sa se fi creat un nimb care ii da nu numai un caracter de intangibilitate, dar si de idealitate si perfectiune a implinirii de cuplu, lucru care, din perspectiva mea, il face uneori greu de inteles si demn de discutat.
Asa cum experienta celor din jur a aratat-o, dragostea (si aici ma refer la cea adevarata, si nu doar iluzia sau obsesia fata de o persoana pe care pretinzi ca o iubesti) este o atitudine emotionala care se poate intinde pe durate mari de timp, uneori sau de multe ori (in functie de perspectiva mai optimista sau mai pesimista dupa care ne ghidam) pe toata viata. Poti sa o intalnesti doar o data, poti sa o regasesti de mai multe ori…poate fi sentimentul de suflet-pereche, poate fi sentimentul de siguranta, implinire si daruire sau poate fi tot si nimic din toate astea. La momentul actual, cu totii parem a fi fie asi in dragoste si buni cunoscatori ai ei si, mai ales, ai solutiilor pentru rezolvarea ei, fie total depasiti de situatie si in imposibilitatea de a opera cu ea.
Lucrurile care, insa, s-au vehiculat printre oamenii de stiinta interesati de acest sentiment ar putea fi surprinzatoare pentru unii. Cum ar fi faptul ca radacinile iubirii nu se afla in sexualitate, un aspect care ar parea contrar perspectivei contemporane generale vis-a-vis de acest subiect. Cercetarile etologilor cu privire la sarutul indragostitilor au aratat ca acesta ar fi un gest biologic transformat intr-unul simbolic, fiind de fapt o stilizare a hranirii gura la gura a copiilor cu alimente premasticate de catre mama. In consecinta, atunci cand vorbim de dragoste vorbim, implicit, de sentiment, nu de relatia sexuala dintre parteneri.
Pe de alta parte, a existat conceptia ca dragostea ar fi doar o inventie a secolului al XII-lea, un produs cultural rezultat al poeziilor trubadurilor din acea perioada, iar fenomenul pare a se fi produs peste tot in lume si continua si la momentul actual. In trecut literatura era cea ce influenta conceptia despre dragoste, astazi i-a luat locul filmul. Este ceea ce psihologii numesc ”efectul Romeo si Julieta”; prin cei doi tineri italieni s-a revolutionat ideea casatoriei impuse de familie in care dragostea era scoasa din discutie. De aceea, cei care citesc/vizioneaza carti/filme de dragoste par a iubi diferit si a-si manifesta altfel dragostea fata de cei care nu fac oricare din aceste lucruri, asta prin faptul ca fenomenul indragostirii lor este pregatit de diverse astfel de produse culturale de fictiune si se indragostesc pentru ca se asteapta sa vina dragostea (lucru care se leaga de ideea tratata intr-un post anterior al profetiilor care se implinesc).
Dar, dincolo de toate parerile impartite, stiintifice, empirice sau nu, este conceptul actual de dragoste doar o inventie, doar o idealizare sau iluzie a ceva imposibil promovat de romance-uri, sau este ceva real, tangibil, ”traibil” cu adevarat? Si, daca e asa, pana unde merge iluzia dragostei si din ce moment intervine realitatea…?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>