Ce poti face intr-o zi de toamna?

 

 

cand afara ploua?

cand e frig din ala de toamna, patrunzator si umed?

cand ti se face dor de plimbarile sanatoase, in natura?

cand ai o dupa-amiaza libera?

cand locuiesti si in Cluj-Napoca?

 

 

Te urci intr-un vehicul (al tau, al altuia sau pus de altii la dispozitia binelui comun) si fugaresti stropii de ploaie pe Calea Turzii in sus, pana la Salina Turda.

 

Cateva lucruri interesante despre Salina Turda (sursa aici):

- inca din secolul al XIII-lea se vorbeste in documentele vremii despre ocna de sare de la Turda.

- mina de sare e activa din secolul al XVII-lea.

- in secolul al XIX-lea face cunostinta cu concurenta, Salina Ocna Mures, “se intimideaza”, decade si devine doar o rezerva a “concurentei” sale.

- dupa Primul Razboi Mondial salina este inchisa, datorita productivitatii scazute.

- in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial e folosita de locuitorii din zona ca adapost antiaerian.

- dupa 1050, pentru 42 de ani, a fost folosita ca depozit pentru branzeturi (nu in intregime, ci doar o parte din galeria de transport).

- in 1992 e redeschisa, ca obiectiv turistic.

- intre 2008 si 2010 este reamenajata si modernizata cu fonduri europene, pentru ca acum sa arate asa:

 

 

De ce sa vizitezi Salina Turda?

- pentru ca e sanatate curata pentru caile respiratorii (medical vorbind, puteti sa consultati detaliile despre salina tratament).

- pentru ca are o baza de agrement diversificata, cu sporturi atractive, precum tenis de masa, minigolf, bowling, biliard, teren de sport pentru handbal, lap tenis, badminton. Deci nu te plictisesti daca vrei sa petreci cateva ore in salina, respirand aer curat.

- pentru ca este un loc atat de frumos amenajat si este in Romania.

 

 

Voi ce recomandari de plimbari aveti pentru o zi de toamna?

 

Later edit: intrarea in salina se face doar pana la ora 15:00, iar ora de inchidere este 17:00. Numai vizitarea salinei ia in jur de 1 ora si jumatate.

Cum suna orasul tau?

Pana acum am locuit in trei orase.

 

Acasa, suna a liniste monotona.

 

Bucurestiul mormaia, de multe ori, tafnos si indispus in agitatie; dar era agitat ca un pusti care are prea multa energie ca sa aiba si rabdare.

 

Clujul suna calm, cliseic de calm; are ceva din linistea de acasa si ritmul activ de Bucuresti, dar e de un zumzet mut neobisnuit, cu care nu ma simt inca familiarizata sa-l am permanent.

 

Orasul tau cum suna?

 

Vise din trecut si viitor

Cum se face ca uneori visezi stari si situatii in care nu te-ai regasit niciodata in viata ta, dar pe care le traiesti atat de intens incat le simti reale? Mi s-a intamplat, si nu doar o data, sa visez ca traiesc pe timp de razboi, si ca, intr-un fel sau altul, ajung sa primesc cu dedicatie “cateva” gloante :D .

 

De fiecare data senzatia este aceeasi: traiesc acelasi sentiment intens de sfarsire, iar senzatia ca ceva se scurge parca din tine, pornind dinspre piept si ajungand la membre, e una pe care nu am mai trait-o in niciun alt context. Cine stie?! Oi fi vreo urmasa a vreunei Ecaterina Teodoroiu sau poate doar m-am uitat la prea multe filme si am citit prea multe carti cu razboi!

 

Alteori, se face ca visam din viitor, locuri, oameni si situatii pe care constatam apoi ca le-am mai trait, numai ca in vis? Mie mi s-a intamplat mai rar, dar am in familie cazuri carora li s-a intamplat de cateva ori. Si asta e cam ciudat, din categoria serialelor cu cate un medium ca personaj central.

 

Imbarligate sunt caile viselor, nu-i asa? La mine, cartea lui Freud asteapta cuminte pe lista de lectura, ca poate ii mai dau de cap mintii cat de cat.

 

Voua vi s-a intamplat sa aveti vise de genul asta? Cum le interpretati?

 

[Sursa: Foto]

Schimbare

La un moment-dat, in viata fiecaruia vine timpul pentru o serie de schimbari. Unii isi schimba culoarea parului, altii stilul de imbracaminte; altii sunt mai seriosi si isi schimba jobul sau locuinta. Fiecare schimbare isi are timpul ei si, in cazurile fericite, se intampla atunci cand iti doresti sa se intample.

 

Eu sunt acum intr-un astfel de moment, al schimbarilor. Dupa 6 ani de locuit in Bucuresti, ma mut intr-un alt oras, la Cluj-Napoca.

 

Imi este greu sa numesc un singur motiv pentru care fac toate astea, pentru ca in spatele hotararii mele sta un cumul de lucruri si oameni care m-au dus mai aproape de aceasta decizie. Fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut si cu care am lucrat si interactionat in ultimii ani si-au pus amprenta, in felul lui, in modul meu de a vedea lucrurile, mi-au dat curaj, sa imi asum ambitii si sa le dau curs, chiar daca asta implica si anumite riscuri; si mi-au dat incredere. Si asta fara ca macar ei sa isi dea seama sau sa stie de toate lucrurile bune pe care mi le-au adus, cunoscandu-i.

 

Voi fi prezenta tot pe internet, ca ar fi pacat sa il parasesc acum, dupa ce am inceput sa il indragesc. Urmeaza pentru mine o perioada de invatare, de redefinire a mea in ceea ce fac zi-de-zi, intr-un mod cat mai profesionist cu putinta; voi corecta si perfectiona si voi asimila lucruri noi.

 

La toate astea se adauga probabil cel mai important lucru: faptul ca simt ca, in sfarsit, a venit si timpul nostru, al celor doi care ne-am plimbat visele si sperantele cate 450 de km in fiecare luna din ultimii ani, pe ruta Bucuresti – Cluj-Napoca si retur.

 

Sunt entuziasmata si nerabdatoare de toate schimbarile care ma asteapta, de adaptarea la un oras precum Cluj-Napoca si de tot ce voi cunoaste nou in perioada ce vine. Vreo cateva zile o sa fiu ocupata cu mutatul si o ma dezmeticesc cu orasul (n-o fi el Bucuresti, dar asta nu inseamna ca nu ma pot rataci in el :D ) si apoi incepe adevarata provocare.

 

O sa imi fie dor de toti prietenii si cunoscutii pe care ii las in Bucuresti, n-am dubiu, si o sa incerc sa ii vad de fiecare data cand am ocazia sa mai ajung pe aici sau au ei ocazia sa vina prin Cluj. Sper ca toate schimbarile astea sa fie intr-un ceas prielnic si sa ne citim cu bine, la fel de optimisti!

 

P.S. Cluj-Napoca, pazea ca vin! :)

Sa te fereasca Domnu’ sa iesi pe strada flamand

 

In jur toata lumea vorbeste de mancare: ce gateste la cina, ce mananca, unde sa isi dea intalniri ca sa si manance ceva, fac invitatii la masa.

 

In jur toata lumea mananca, de la doamna din metrou care roade dintr-un covrig, la studentul care se infrupta dintr-o proaspat-cumparata shaworma.

 

In jur, la fiecare colt de strada, e un loc unde sa mananci: daca nu e restaurant, e un fast-food; daca nu e un fast-food, e covrigarie; iar daca nu e covrigarie, e un magazin mixt, plin de bunatati.

 

Concluzie: In ziua de azi e un chin sa fii flamand sau sa nu poti manca (nu mai zic sa nu ai ce manca); nu am constientizat-o cu adevarat pana nu am trait-o pe pielea mea, cand doctorul mi-a comunicat senin ca nu trebuie sa mai ingurgitez nimic pentru mai bine de 24 de ore.

 

Sa te fereasca Domnu’ sa iesi pe strada in atari conditii, ca te loveste o pofta suferinda si ajungi sa-ti tot inghiti in sec propria saliva!

 

[Sursa: Foto]