Parfum de primavara
Ma gasesc surprinsa cu fiecare primavara. Multi imortalizam imagini, ii inregistram sunetele proprii, o pastram in transformarea ei naturala.
Stiu, pentru ca vrem si putem, ca urmare a devoltarii tehnologice de zeci de ani.
Nu la fel e cu parfumul. Il simt si il recunosc in fiecare primavara; il intampin cu entuziasm si il inspir adanc, cat sa cred ca nu o sa mi se faca dor de el prea curand. Si, totusi, de fiecare data, pana la primavara urmatoare deja i-am cunoscut dorul. Asa ca mi-as dori, ca dincolo de tinerea de minte de care dispunem (limitata in timp), sa pot pastra parfumul de primavara, la fel cum pastrez fotografiile din vacanta intr-un folder in calculator – doar ca sa-l deschid mai apoi si sa ma intorc in timp. Iar cand mi se face dor, sa mai inspir cate o doza, care sa ma asigure, in arome timide de proaspat si cald, ca nu l-am uitat.
Nu sunt in cautarea parfumului, dar vreau sa-l am la indemana mereu; sa-l pot savura si mai tarziu, cand primavara si florile copacilor vor fi trecute. Stiu, e o absurditate, dar asta nu ma face sa mi-l doresc mai putin: o combinatie de miros de verde, crud, picaturi de ploaie, racoare si copaci infloriti, multi copaci infloriti si cu multe flori.
La voi ce parfum are primavara?
[Sursa: Foto]
parfum de flori si de inceputuri noi
parfum de iarba cruda si de veselie muuulta:*
Hmm, simt ceva urme de creativitate si rima poetica in cuvintele tale, Ade!
De dor de patima,de dor de inalt,de zbor de duca,de dor de vise,de planuri,de nadejdi.
Parfum de lilac cules in palma lunii pline.