Sa fii blogger e un lucru serios
1) A fi printre cei mai mari bloggeri este vazut de multi drept o reusita.
2) A te numi “blogger” poate fi flatant si confortabil pentru unii, de evitat pentru altii.
3) Doar a avea un blog nu e mare lucru, daca nu scrii pe el.
4) A ajunge sa ai beneficii de pe urma unui blog inseamna munca.
Astea sunt cateva dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am constatat privind in jur, deopotriva la cei care fie doar se cheama ca au bloguri, fie au bloguri de multi ani si isi masoara experienta in numar de articole publicate si in functie de comunitatea creata in jurul blogului lor.
Personal, nu ma regasesc in niciuna dintre categorii. Sunt o persoana cu blog, cu toate plusurile si minusurile pe care lucrul asta il presupune. In momentul acesta este la indemana oricui, ieftin si chiar la moda sa ai un blog, chiar daca ai senzatia constanta ca nu esti suficient de pregatit pentru asta.
[Eu vad totul ca si invatatul sa inoti: totul e sa te arunci in apa; in rest, supravietuirea poate deveni o chestiune naturala, venita de la sine. Desi, intre noi fie vorba, o data obisnuit cu apa, nimeni nu isi mai doreste doar sa supravietuiasca; vrea sa zburde, sa o faca pe delfinul si sa dea peste cap "audienta" cu acrobatii. Dar asta e alta mancare de peste.]
Nu inseamna ca daca nu ai blog nu poti sa iti duci traiul linistit, fara sa ai cosmaruri noaptea, ca si cu ratele la banca. Insa cred ca un blog al tau, muncit si crescut de tine, poate sa te ajute sa te dezvolti personal. Poate sa iti ofere locul in care sa interactionezi cu oameni, gratuit si doar stand tolanit pe fotoliul din barlogul tau, fara mari eforturi fizice sau financiare. Cred ca poate sa te ajute sa iti construiesti o retea de cunostinte pasionate de aceleasi lucruri ca si tine si sa profiti de oportunitati profesionale.
Consider ca un blog devine util in masura in care tu insuti incerci sa reusesti sa depasesti bariera pe care tastele o ridica intre tine si cei pentru care scrii. Bariera aceea care ne face sa criticam sau sa atacam gratuit un lucru cu aceeasi usurinta cu care ne legam sireturile de la pantofi. Sau care ne face sa luam personal critici si sugestii sau sa fim artificiali in ceea ce scriem.
Blogul meu a pornit din toate aceste lucruri. Mi-am facut blog care sa ma defineasca pe mine insami, asa cum sunt eu. Este un loc in care imi scriu parerile personale despre ceea ce ma inconjoara si cu care voi, uneori, rezonati, fie pentru ca avem lucruri in comun, fie pentru ca ne asemanam sau avem aceleasi pasiuni. Sau chiar dimpotriva. Nu a fost un job requirement (altele si-au gasit locul acolo). Insa pentru mine blogul e un spatiu in care imi place sa ma joc cu propriile limite (de cunoastere, de informare, de abordare… de orice fel), unde imi permit sa fac giumbuslucuri si gafe si care imi da libertatea sa experimentez, asa cum nu o pot face cu companii sau branduri-client (pe motiv, bineinteles, de riscuri).
Tocmai de aceea cred, de asemenea, ca un blog nu trebuie facut oricum si nici la intamplare. Ca e nevoie de ceva instrospectie ca sa iti construiesti in minte ce vrei sa faci cu blogul tau si unde vrei sa ajungi cu el. Ca implica nervi tociti si ochi injectati de nesomn ca sa iti dai seama ce si cum functioneaza. Ca trebuie sa cauti in mii de locuri pe net dupa informatii, pana si despre cum sa scrii ca sa nu il plictisesti pe cititorul nevinovat si grabit, despre ce se citeste cel mai mult / des pe un blog sau despre ce conteaza ca din punct de vedere tehnic sa mearga struna. De aici pana la un joc de “ata incurcata” nu mai e decat un pas. Personal simteam nevoia unui site unde sa gasesc la un loc nu doar toate informatiile utile despre a avea un blog, ci si oameni care sa impartaseasca cu mine aceleasi griji, aceleasi probleme si aceleasi bucurii in caz de reusita. Daca punem alaturi si sfaturi de calitate si ajutor propriu-zis, rezulta o delicatesa de site.
Si s-a lansat Blogoree.ro. De fapt, am lansat impreuna cu colegii mei, Andra Zaharia si Toma Nicolau, Blogoree.ro, o reinviere a vechii comunitati a bloggerilor din Romania. E un proiect la care s-a lucrat aproape un an de zile pentru ca astazi sa ni-l daruim noua asa cum este: cu informatii, sfaturi, sugestii, analize si, mai ales, cu oameni.
Blogoree.ro a fost gandit ca mai mult decat un spatiu de informare despre blog, blogging si promovare pe internet. A fost gandit ca o fundatie pentru o comunitate de oameni cu aceleasi preocupari si curiozitati. Este un spatiu caruia i-am dat drumul din nou “in lume” ca sa infrunte ochi curiosi si intrebari ascutite. Fie ca ai deja sau vrei sa iti faci la un moment dat un blog, Blogoree.ro poate fi un sfetnic bun. Mie personal o sa imi fie util.
Asadar, nu ne mai ramane decat sa blogarim cu spor, ca spatiu comun de “consultanta” se pare ca avem acum asigurat.
[Sursa: Foto]
Sugestie: pune si un buton de Like pe blog, e fain si vreau sa iti dau multe “like-uri”:P
Butonul de “Like” e inca in fabrica
. Ma bucur sa stiu ca ai fi fost tentata sa il folosesti
Corect!
E foarte simplu si usor sa pui un blog pe net.
Important este ca bloggerul sa-si dea seama exact ce vrea sa faca: jurnal personal, literatura (sau entertainment de orice fel) sau continut de nisa. Aici e problema multor bloggeri si cred ca pleaca de la faptul ca nu fac o distinctie clara intre cele trei categorii.
Puiule, “a critic smile on the world” e cam ESL. Nu-i o rusine sa nu stii limba engleza, da’ nu te obliga nimeni sa demonstrezi asta.
Cum de altfel nu-i o rusine sa nu stii tot felul de alte chestii pe care tu chiar nu le stii. Nici nu te-ar obliga nimeni sa demonstrezi, da’ tu-i dai inainte.
Cica astea-s semne de prostie.
Multumesc pentru sesizarea greselii din engleza. Imi scapase, tocmai pentru ca nu sunt o vorbitoare nativa de limba engleza.
Inteleg de asemenea din comentariul tau ca nu ai gasit pe acest blog ceea ce te-ai fi asteptat sa gasesti atunci cand ai intrat. Imi pare rau de asta. Comentariul tau ma bucura, pentru ca ma ajuta personal sa imbunatatesc ceea ce scriu pe acest blog, astfel incat cei ce ma citesc sa nu fie dezamagiti. Te invit sa mai revii cu sfaturi si sugestii, ori de cate ori mai simti nevoia sa intervii.
Noa frate, o domnisoara care nu se isterizeaza la primul bobirnac ? Deci este posibil ?
Pai felicitari. Ma gindesc c-oi mai reveni dara.
Prozac?>
Ancuta vrei sa iesim la un cico? serios…
Pentru un raspuns legat de asta, poti lua legatura cu Adrian Morutan, a.k.a. my boyfriend
Imi place ca s-o socotit o saptamina inainte de-a raspunde
@ Mircea Popescu lolz
@ Ancuta Lebeda Sa inteleg ca daca aka-ul te lasa, tie ti-ar fi sete?
@Alas Hai ca esti haios
). Ar trebui sa lucrezi in vanzari, ca te pricepi sa intorci un refuz intr-o nevoie pentru consumator.
Ancuta, tu ar trebui sa lucrezi in PR cu refuzurile astea asa categorice.
Succes
[...] Sa fii blogger e un lucru serios [...]
[...] mai bine de jumatate de an scriam despre faptul ca eu vad blogging-ul si statutul de “blogger” ca fiind niste lucruri extrem de serioase; presupun efort, consecventa si responsabilitate si consider ca trebuie sa fie tratate ca atare de [...]