blog

Despre blogging si bloggeri

Acum mai bine de jumatate de an scriam despre faptul ca eu vad blogging-ul si statutul de “blogger” ca fiind niste lucruri extrem de serioase; presupun efort, consecventa si responsabilitate si consider ca trebuie sa fie tratate ca atare de fiecare data cand ne asezam in fata tastaturii si, mai ales, inainte sa dam Publicare unui articol. Tot ceea ce s-a intamplat in toata perioada de la articol si pana acum imi confirma faptul ca bloggerii si-au asumat aceste lucruri si blogosfera de la noi incepe sa prinda o alta fata.

 

Am blog de doi ani si citesc zilnic zeci de bloguri, de la noi din tara si din-afara, si pot sa trag concluzia ca am luat-o intr-o directie pozitiva. Dincolo de faptul ca mai avem de lucrat (ca si in cazul blogului meu, de altfel), schimbarile in bine parca au avut un “bum” odata cu inceputul lui 2012 (probabil ca entuziasmul si forta de munca s-a regasit printre rezolutiile de Revelion ale multora dintre cei care isi petrec timpul pe internet, mai mult decat doar pentru a-si verifica email-ul :) ).

 

  • Incepe sa se contureze o comunitate care si face ce spune, nu doar scrie – o evolutie dinspre lideri de opinie si a influenta conceptii si pareri, spre trendsetters si a oferi modele de comportament.
  • Unii isi regandesc blogul, au clar in minte directia lor de evolutie si lasa din ce in ce mai putin loc scaparilor. Pe de alta parte, altii isi pastreaza abordarea si isi perfectioneaza scriitura.
  • Printre lucrurile marunte care ni se intampla zilnic, frumos scrise si descrise pe blog, incep sa apara si articolele documentate si initiative jurnalistice notabile (cu interviuri si chiar editoriale, cu subiecte noi si nu reciclate, cu abordari variate si nu doar re-produse din comunicate, pe sistemul portavoce).
  • Desi gasesc si urme de invidii si rautati intre bloggeri, vad si ambitii si observatii argumentate si constructive.

 

Cred ca la toate aceastea si-au adus contributia initiativele si proiectele de pana acum care au implicat persoanele cu blog, cu schimb de experienta si intalniri informale despre cum sa facem ceea ce facem ca sa ne iasa mult mai bine. Acum, simt insa nevoia ca aceste intalniri sa fie duse la un alt nivel, mult mai personal si mai implicat, pe sistemul “mentorship-ului” (Medias Mentorship este un exemplu de initiativa de apreciat, care a implicat si bloggeri).

Judecand dupa numarul de conferinte despre blogging la care participam, presupun si observ ca am inceput sa cunoastem teoretic ce trebuie si ce nu trebuie facut pe blog la momentul actual, insa in confruntarea cu situatiile concrete, orice incepator are probleme. Cred ca, in acest moment, pasul natural urmator ar fi ca bloggerul mic si la inceput de drum sa aiba posibilitatea sa isi aleaga un mentor direct, un blogger cu mai multa experienta si cunostinte, caruia sa ii devina “apprentice”, caruia sa ii ceara parerea si de la care sa primeasca sfaturi, acel cineva care sa il ghideze in directia pe care el insusi o cauta la blogul sau – informal, fata-in-fata, pe o perioada determinata de timp. Chiar daca la nivel de indivizi, probabil ca sunt deja bloggeri care au un model dupa care se ghideaza si care cauta sfat direct la un blogger anume, nu cred ca toti au acelasi curaj in a prelua initiativa comunicarii si in a propune unui blogger cu experienta sa ii devina mentor. La acest nivel consider ca ar putea interveni ajutorul unui program specializat, bazat pe un sistem organizat.

 

Tie cat de utila ti se pare ideea unui program de mentorship pentru bloggerii incepatori?

 

Articolul este o invitatie de analiza a starii blogosferei din Romania, venita din partea lui Manafu, care tocmai a implinit 6 ani de blogging. In completarea celor spuse, recomand articolul scris de Carmen Albisteanu pe acelasi subiect.

 

[Sursa: Foto 1, Foto 2]

De ce iubesc Craciunul

De ce sa ma codesc, mie imi place Craciunul!

 

Ca ma mai intalnesc cu unul-altul cu care nu m-am mai vazut de multa vreme si de Sarbatori am mai multa vreme de vizite.

 

Ca am ocazia sa stau cu ai mei membri onorifici de familie.

 

Ca ma delectez cu bunatatile facute de mama.

 

Ca merg acasa, iar la mine acasa de cele mai multe ori este zapada.

 

Ca imi place agitatia in a gasi cadoul potrivit pentru cei / cel dragi / drag.

 

Ca primesc in dar gesturi de afectiune.

 

Ca iubesc luminitile din brazi si de pe strazi.

 

Ca ma relaxeaza, ma uit la filme si pentru ca imi place sa daruiesc cadouri.

 

Ca o completare, cam asa (ca in video) sunt si eu inainte de fiecare Craciun (uneori ii luam surorii mele cadoul cu prea multa vreme inainte si nu aveam rabdare pana la Craciun sa i-l dau: i-l aratam uneori chiar si cu cateva luni inainte – poate sa confirme :D ):

 

 

Vineri, la Bloggers Secret Santa Party organizata in True Social Club de Cristian Manafu si Vodafone, mi-am reamintit de ce iubesc Craciunul: am avut si persoane dragi in jur, cu mult cantec, povestit si voie-buna, luminite in brad, cadouri (multe cadouri) si supriza de a primi de la Secret Santa ceva special, sa spunem:

 

 

Acum am o dilema, care ma tot bantuie de vineri incoace de fiecare data cand refuz sa am altceva mai bun de facut:

  1. daca il folosesc, mi-e teama sa nu ajung in prime-time la tv alaturi de specimenele vrajitoresti in voga.
  2. daca nu-l folosesc, mi-e sa nu se iroseasca :D .

Ce ma sfatuiti?

Sa fii blogger e un lucru serios


1) A fi printre cei mai mari bloggeri este vazut de multi drept o reusita.

 

2) A te numi “blogger” poate fi flatant si confortabil pentru unii, de evitat pentru altii.

 

3) Doar a avea un blog nu e mare lucru, daca nu scrii pe el.

 

4) A ajunge sa ai beneficii de pe urma unui blog inseamna munca.

Astea sunt cateva dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am constatat privind in jur, deopotriva la cei care fie doar se cheama ca au bloguri, fie au bloguri de multi ani si isi masoara experienta in numar de articole publicate si in functie de comunitatea creata in jurul blogului lor.

 

Personal, nu ma regasesc in niciuna dintre categorii. Sunt o persoana cu blog, cu toate plusurile si minusurile pe care lucrul asta il presupune. In momentul acesta este la indemana oricui, ieftin si chiar la moda sa ai un blog, chiar daca ai senzatia constanta ca nu esti suficient de pregatit pentru asta.

 

[Eu vad totul ca si invatatul sa inoti: totul e sa te arunci in apa; in rest, supravietuirea poate deveni o chestiune naturala, venita de la sine. Desi, intre noi fie vorba, o data obisnuit cu apa, nimeni nu isi mai doreste doar sa supravietuiasca; vrea sa zburde, sa o faca pe delfinul si sa dea peste cap "audienta" cu acrobatii. Dar asta e alta mancare de peste.]

 

Nu inseamna ca daca nu ai blog nu poti sa iti duci traiul linistit, fara sa ai cosmaruri noaptea, ca si cu ratele la banca. Insa cred ca un blog al tau, muncit si crescut de tine, poate sa te ajute sa te dezvolti personal. Poate sa iti ofere locul in care sa interactionezi cu oameni, gratuit si doar stand tolanit pe fotoliul din barlogul tau, fara mari eforturi fizice sau financiare. Cred ca poate sa te ajute sa iti construiesti o retea de cunostinte pasionate de aceleasi lucruri ca si tine si sa profiti de oportunitati profesionale.

 

Consider ca un blog devine util in masura in care tu insuti incerci sa reusesti sa depasesti bariera pe care tastele o ridica intre tine si cei pentru care scrii. Bariera aceea care ne face sa criticam sau sa atacam gratuit un lucru cu aceeasi usurinta cu care ne legam sireturile de la pantofi. Sau care ne face sa luam personal critici si sugestii sau sa fim artificiali in ceea ce scriem.

 

Blogul meu a pornit din toate aceste lucruri. Mi-am facut blog care sa ma defineasca pe mine insami, asa cum sunt eu. Este un loc in care imi scriu parerile personale despre ceea ce ma inconjoara si cu care voi, uneori, rezonati, fie pentru ca avem lucruri in comun, fie pentru ca ne asemanam sau avem aceleasi pasiuni. Sau chiar dimpotriva. Nu a fost un job requirement (altele si-au gasit locul acolo). Insa pentru mine blogul e un spatiu in care imi place sa ma joc cu propriile limite (de cunoastere, de informare, de abordare… de orice fel), unde imi permit sa fac giumbuslucuri si gafe si care imi da libertatea sa experimentez, asa cum nu o pot face cu companii sau branduri-client (pe motiv, bineinteles, de riscuri).

 

Tocmai de aceea cred, de asemenea, ca un blog nu trebuie facut oricum si nici la intamplare. Ca e nevoie de ceva instrospectie ca sa iti construiesti in minte ce vrei sa faci cu blogul tau si unde vrei sa ajungi cu el. Ca implica nervi tociti si ochi injectati de nesomn ca sa iti dai seama ce si cum functioneaza. Ca trebuie sa cauti in mii de locuri pe net dupa informatii, pana si despre cum sa scrii ca sa nu il plictisesti pe cititorul nevinovat si grabit, despre ce se citeste cel mai mult / des pe un blog sau despre ce conteaza ca din punct de vedere tehnic sa mearga struna. De aici pana la un joc de “ata incurcata” nu mai e decat un pas. Personal simteam nevoia unui site unde sa gasesc la un loc nu doar toate informatiile utile despre a avea un blog, ci si oameni care sa impartaseasca cu mine aceleasi griji, aceleasi probleme si aceleasi bucurii in caz de reusita. Daca punem alaturi si sfaturi de calitate si ajutor propriu-zis, rezulta o delicatesa de site.

Si s-a lansat Blogoree.ro. De fapt, am lansat impreuna cu colegii mei, Andra Zaharia si Toma Nicolau, Blogoree.ro, o reinviere a vechii comunitati a bloggerilor din Romania. E un proiect la care s-a lucrat aproape un an de zile pentru ca astazi sa ni-l daruim noua asa cum este: cu informatii, sfaturi, sugestii, analize si, mai ales, cu oameni.

 

Blogoree.ro a fost gandit ca mai mult decat un spatiu de informare despre blog, blogging si promovare pe internet. A fost gandit ca o fundatie pentru o comunitate de oameni cu aceleasi preocupari si curiozitati. Este un spatiu caruia i-am dat drumul din nou “in lume” ca sa infrunte ochi curiosi si intrebari ascutite. Fie ca ai deja sau vrei sa iti faci la un moment dat un blog, Blogoree.ro poate fi un sfetnic bun. Mie personal o sa imi fie util.

 

Asadar, nu ne mai ramane decat sa blogarim cu spor, ca spatiu comun de “consultanta” se pare ca avem acum asigurat.

 

[Sursa: Foto]