copilarie

Prima mea amintire

Mereu ma gandesc cu nostalgie la vremea cand eram copil. Cel mai probabil pentru ca am avut o copilarie fericita, fara griji si zburdalnica, cu jocurile de-a Captain Planet si spectacolele pentru familie (uneori si pentru vecini), cu scenete si melodii marca Scoala Vedetelor; cu Ratele si vanatorii, Hotii si vardistii si ata; cu jocurile de Whist pe cand nici nu stiam ca exista si numere cu minus, iar in mintea mea scaderea era posibila numai pana la un onorabil rezultat 0.

 

Bine, a fost o copilarie din care nu au lipsit nici corturile construite pe balcon, nici mancarea de noroi gatita pe un colt din plita bunicii. Nici jocurile sau cucuiele cu amintiri pe care mi le mai pot inca numara cu usurinta numai privindu-mi pielea de la genunchi spre glezna sau parcurgand cu degetul pe tibie urmele fiecarui copac escaladat, piatra iesita in cale sau gard sarit.

 

Dintre toate cele pe care le mai rascolesc din cand in cand curioasa, prima amintire este aceea cu mine impartind cu sora mea landoul portocaliu cu care parintii mei ne duceau la camin in fiecare dimineata, cum se crapa de ziua. Sa fi avut vreo 2 ani probabil. Parca il vad si acum: viu-colorat si vesel, cu gemuletul din fata prin care priveam curioase si cu husa de protectie pentru ploaie sub care stateam pitite atunci cand diminetile nu ne erau la fel de insorite ca si landoul nostru portocaliu.

 

Apoi, saltul amintirilor mele ajunge la 3 ani si prima iesire la mare, cu avioanele cu reclame care mi se pareau ca niste muste zgomotoase pe cerul de un albastru intens; cu cainele rau al gazdei; cu jocul in mare cu pungile taiate intr-un colt si pline cu apa; si cu cainele ce a gonit de sub mine imediat ce blitul aparatului foto si-a facut treaba (bine, ma tinea tata).

 

Sunt printre primele mele amintiri si orice copil ar trebui sa aiba sansa de a trai asemenea momente si de a se bucura de amintirea lor mai tarziu si nimic din toate astea nu ar fi posibil daca nu ar fi fost parintii care sa le incurajeze si sa le creeze.

 

Dar, pana una alta, care este prima ta amintire? Si fara sfiala, te rog :) .

 

Acest articol este o leapsa pe care am vazut-o la Andreea si care face parte din campania World Vision Romania – Mame sanatoase, copii sanatosi. Este o campanie care incearca sa opreasca problemele unei familii sa stea in calea amintirilor frumoase ale unui copil, asa ca merita sustinuta.

 

Dau leapsa Gabrielei si Adinei, daca vor dori sa dezvaluie cate ceva despre prima lor amintire.

 

[Sursa: Foto]