Let’s do it

Anul acesta am zis si eu Let’s Do It, Romania!

Sfarsitul saptamanii trecute a fost unul plin de exeperiente interesante pentru mine. A inceput cu evenimentul de lansare Blogoree (despre care v-am mai povestit cate una alta aici), a continuat cu Webstock (la care m-am hotarat in ultima clipa sa merg si bine am facut) si s-a incheiat cu Let’s Do It, Romania!, ziua curateniei in toata tara, pe care o asteptam de mai bine de un an.

 

Anul acesta am zis si eu Let’s Do It, Romania!

 

Anul acesta m-am alaturat pentru prima data echipei de voluntari Let’s Do It, Romania! care a facut sambata curatenie in zonele cu „probleme de igiena” ale tarisoarei noastre. Alaturi de Chinezu, Make, Claudiu, Toma, Claudia, Ruxa , Stefan si mezinul echipei, Filip (băiatul lui Ştefan), am facut curat pe malul unui lac din comuna Berceni. Mai cochetasem cu idea de “curatenie” si in trecut, dar nu la un nivel atat de mare. Precedentul meu cu o curatenie de toamna in Gradina Botanica din Bucuresti din primul an de facultate a fost unul extrem de placut, dar nici pe departe la fel de surprinzator ca acesta de sambata si aici ma refer in sens negativ.


Tara noastra poate fi si civilizata si curata

 

Ma bucur ca m-am inscris pentru curatenie la Let’s Do It, Romania!, chiar daca ceea ce am descoperit nu a fost deloc incantator pentru optimismul meu ca tara noastra poate fi si civilizata si curata. Recunosc ca a fost un soc pentru mine sa vad ca ceea ce la prima vedere mi-a parut doar o zona impanzita cu cateva peturi, ambalaje si pungi, si pe care o puteam cuprinde dintr-o privire, a putut umple aproape 100 de saci de deseuri (iar sacii nu erau mici). Probabil asta este o iluzie pe care o are si acela dintre noi care lasa in urma lui la iarba verde peturi si multe alte neghiobii pe care si le cara cu el la picnic si ii devin nefolositoare apoi, ca sa le mai care inapoi acasa. E impresia aia ca un pet in plus nu face diferenta la cat de multe vezi ca sunt deja in jur. Insa cator dintre noi nu ni s-a intamplat ca, tot adaugand haine in bagajele pentru o calatorie la munte, geamantanul sa nu ni se mai inchida, iar camasa aia misto sau rochita aia sexy (total nepotrivite si adaugate aiurea pe principiul „las’ sa n-au cum sa strice”) sa faca diferenta? Ca sa nu ma indepartez de la subiect folosind si mai multe metafore, acesta e felul meu de a spune ca personal consider ca ceea ce face fiecare dintre noi conteaza, mai ales cand vine vorba de curatenia orasului / parcului in care ne ducem traiul sau in care poate chiar adoram sa traim / plimbam.

 

Si cred ca nu este o dovada mai buna ca toate acestea sunt reale si posibile ca cei 250 000 de voluntari care au decis sambata ca pot face ceva pentru ca lucrurile sa se schimbe si in Romania.
Igiena, bate-o vina!

 

Un alt fapt care m-a suprins la aceasta experienta este ca mi-a fost dat sa vad oameni pescuind sau facand gratar in zona respectiva, fara sa para impresionati sau stingheriti de gramezile de deseuri care ii inconjurau. Poate dintr-o apropiere aproape familiara la care au ajuns dupa contactul pe care l-au dezvoltat zilnic cu deseurile din zona; sau poate pe baza unui sentiment de „responsabilitate parentala” fata de propria „creatie de resturi”; sau poate ca pur si simplu si-au dezvoltat o indiferenta nemaipomenita fata de „mizeriile” cei ii inconjoara. Cine stie?! Cert este ca (si aici a intervenit supriza mea) nu pareau sa isi faca griji de igiena locului unde isi gateau si serveau masa. Nu mai vorbesc de cei care pescuiau din lacul respectiv (poate nu la fel de murdar ca malurile lui, dar totusi murdar). Dar aici intrevine alta discutie despre cati dintre ei pescuiau pentru ca erau nevoiti sa puna ceva pe masa la cina sau cati o faceau doar din pasiune pentru pescuit.

 

Dupa experienta de sambata cu peturi, resturi de bautura si sex (da, am gasit si prezervative), hartie igienica si alte cele, eu zic ca ar trebui sa fim mai atenti atunci cand ne alegem locurile unde sa ne relaxam dupa saptamana aia cumplita de la job, pentru ca macar ceea ce se vede si e evident (cum ar fi gunoaiele din zona si mirosul de tomberon) sa nu ignoram, daca oricum nu ai cum sa eviti altele nevazute.
Let’s Do It, Romania! retroactiv

 

Nu pot sa spun ca nu a fost obositor sau ca mi-a facut placere sa strang mizeriile lasate in urma de altii. Plus ca nemultumirea ca unii sunt chiar nepasatori cu faptul ca impart si cu altii zonele verzi in care pescuiesc sau fac gratar, se relaxeaza sau chefuiesc a crescut nesimtit de mult, chiar si pentru mine. Si nici nu tin minte ca acolo, la fata locului, sa fie avut sentimente prea bune legat de ceea ce faceam (nu vorbesc de rusine, pentru ca nu e cazul; dar nu am putut sa imi infrang dezgustul fata de faptul ca scormoneam prin mizeriile altora, chiar si pentru o cauza nobila). Insa faptul ca imi vedeam colegii de echipa facand acelasi lucru, ghidati de aceeasi dorinta de a face o schimbare in bine, si faptul ca stiam ca peste tot in tara sunt mii de oameni care contribuie cum pot ei de mult la aceasta initiativa nu puteau sa imi aduca decat extrem de multa multumire si sa imi creasca sperantele. Si nu mai spun care mi-a fost sentimentul atunci cand m-am uitat in urma si am vazut un loc mai curat decat cum il gasisem si cand am facut totalul sacilor pe care ii stransesem la un loc.

 

Ma bucur ca am trecut printr-o astfel de experienta, pentru ca mi-a dat o alta perspectiva asupra nivelului la care lucrurile pot sa se intample, plus ca mi-a conferit ceva mai multa responsalibilitate fata de locurile in care eu insami merg la gratar sau in care ma relaxez, gandindu-ma ca e foarte probabil ca pe acolo sa fi facut facut curat altii ca mine, pentru ca eu sa ma bucur in tihna de natura si de aerul curat.

 

Si nu imi pot stavili sentimentul de mandrie ca am facut parte dintre aceia din Romania care cred ca fiecare poate face ceva pentru schimbare in chestiunea aceasta.

 

Care dintre voi ati mai participat in weekend la Let’s Do It, Romania?