Ancuta Lebada

Acum mai bine de jumatate de an scriam despre faptul ca eu vad blogging-ul si statutul de “blogger” ca fiind niste lucruri extrem de serioase; presupun efort, consecventa si responsabilitate si consider ca trebuie sa fie tratate ca atare de fiecare data cand ne asezam in fata tastaturii si, mai ales, inainte sa dam Publicare unui articol. Tot ceea ce s-a intamplat in toata perioada de la articol si pana acum imi confirma faptul ca bloggerii si-au asumat aceste lucruri si blogosfera de la noi incepe sa prinda o alta fata.

Am blog de doi ani si citesc zilnic zeci de bloguri, de la noi din tara si din-afara, si pot sa trag concluzia ca am luat-o intr-o directie pozitiva. Dincolo de faptul ca mai avem de lucrat (ca si in cazul blogului meu, de altfel), schimbarile in bine parca au avut un “bum” odata cu inceputul lui 2012 (probabil ca entuziasmul si forta de munca s-a regasit printre rezolutiile de Revelion ale multora dintre cei care isi petrec timpul pe internet, mai mult decat doar pentru a-si verifica email-ul ).

• Incepe sa se contureze o comunitate care si face ce spune, nu doar scrie – o evolutie dinspre lideri de opinie si a influenta conceptii si pareri, spre trendsetters si a oferi modele de comportament.
• Unii isi regandesc blogul, au clar in minte directia lor de evolutie si lasa din ce in ce mai putin loc scaparilor. Pe de alta parte, altii isi pastreaza abordarea si isi perfectioneaza scriitura.
• Printre lucrurile marunte care ni se intampla zilnic, frumos scrise si descrise pe blog, incep sa apara si articolele documentate si initiative jurnalistice notabile (cu interviuri si chiar editoriale, cu subiecte noi si nu reciclate, cu abordari variate si nu doar re-produse din comunicate, pe sistemul portavoce).
• Desi gasesc si urme de invidii si rautati intre bloggeri, vad si ambitii si observatii argumentate si constructive.

Cred ca la toate aceastea si-au adus contributia initiativele si proiectele de pana acum care au implicat persoanele cu blog, cu schimb de experienta si intalniri informale despre cum sa facem ceea ce facem ca sa ne iasa mult mai bine. Acum, simt insa nevoia ca aceste intalniri sa fie duse la un alt nivel, mult mai personal si mai implicat, pe sistemul “mentorship-ului” (Medias Mentorship este un exemplu de initiativa de apreciat, care a implicat si bloggeri).

Judecand dupa numarul de conferinte despre blogging la care participam, presupun si observ ca am inceput sa cunoastem teoretic ce trebuie si ce nu trebuie facut pe blog la momentul actual, insa in confruntarea cu situatiile concrete, orice incepator are probleme. Cred ca, in acest moment, pasul natural urmator ar fi ca bloggerul mic si la inceput de drum sa aiba posibilitatea sa isi aleaga un mentor direct, un blogger cu mai multa experienta si cunostinte, caruia sa ii devina “apprentice”, caruia sa ii ceara parerea si de la care sa primeasca sfaturi, acel cineva care sa il ghideze in directia pe care el insusi o cauta la blogul sau – informal, fata-in-fata, pe o perioada determinata de timp. Chiar daca la nivel de indivizi, probabil ca sunt deja bloggeri care au un model dupa care se ghideaza si care cauta sfat direct la un blogger anume, nu cred ca toti au acelasi curaj in a prelua initiativa comunicarii si in a propune unui blogger cu experienta sa ii devina mentor. La acest nivel consider ca ar putea interveni ajutorul unui program specializat, bazat pe un sistem organizat.

Tie cat de utila ti se pare ideea unui program de mentorship pentru bloggerii incepatori?

Articolul este o invitatie de analiza a starii blogosferei din Romania, venita din partea lui Manafu, care tocmai a implinit 6 ani de blogging. In completarea celor spuse, recomand articolul scris de Carmen Albisteanu pe acelasi subiect.

[Sursa: Foto 1, Foto 2]