romaniansaresmart

O seara “pe clape albe… si negre”

 

  • Muzica poate fi ascultata, savurata, simtita si apreciata si in alt fel decat prin dans.
  • Muzica pe care nu poti dansa nu e plictisitoare – este profunda, are un farmec aparte si te provoaca la autoanaliza.
  • Muzica facuta de un om si un singur instrument muzical poate transmite la fel de multe lucruri cat o orchestra in care canta zeci de oameni si poate fi la fel de impresionanta.

 

Acestea sunt lucrurile principale care mi-au fost reamintite duminica seara, la recitalul de pian “Pe clape albe… si negre” sustinut de Teo Milea, pianist si compozitor stabilit in Timisoara, venit (sunt sigura) in Bucuresti ca sa ne rupa din vacarmul si morocaneala in care traim si ca sa ne molipseasca cu ecoul clapelor sale.

 

A fost primul concert integral de pian la care am fost si am fost surprinsa de felul cum intreg recitalul a fost construit gradat, ca o intalnire intima la care Teo si-a invitat prietenii, iar, in momentul oportun, si-a facut si el propriile marturisiri. Dar nu verbal, nu ostentativ si nici cu aroganta. Ci in cel mai simplu mod pe care il putea alege – prin clapele albe si negre ale pianului asezat cuminte in colt.

 

A fost un recital pe care l-am resimtit ca fiind cu povesti despre sufletele fiecaruia dintre noi, despre zbuciumuri si agonii, despre lucrurile frumoase si vesele care ni se intampla zilnic, despre iubiri si dezamagiri. Nu ma asteptam ca muzica lui sa aiba acest efect asupra mea si nici ca interpretarea sa fie atat de sincera si captivanta. Cum bine spunea singura moldoveanca gangsta #dinRomania cu doua seri in urma pe Twitter, muzica lui Teo Milea e coloana sonora a vietii fiecaruia dintre noi. Asa ca ajungi sa te recunosti, uimit si dezgolit de secrete, in fiecare clapa pe care o atinge.

Toate piesele din recital au fost scrise chiar de el, pianistul Teo Milea, care a inceput sa studieze pianul  de la 6 ani si care acum, 24 de ani mai tarziu, pregateste primul material discografic strict pianistic din Romania. Aceasta este o realizare de felicitat si apreciat, care se va finaliza in prima parte a anului viitor, cand discul va fi lansat oficial. Desi nu compune decat de aproape un an, ii iese atat de bine, incat sper sa nu se lase de asta si sa isi gaseasca de fiecare data inspiratia de care e nevoie.

 

Aceasta este una dintre piesele mele favorite, dintre cele interpretate duminica:

 

Daca vreti sa il ascultati si voi live, urmariti-i programul de recitaluri pe pagina de Facebook. Eu stiu ca asa o sa fac, iar daca o sa aud de un loc unde urmeaza sa cante Teo Milea, voi fi acolo.

 

[Sursa: Foto]

 

Insemnari

 

Extrase din intelepciunea oamenilor care mi-au influentat, intr-un moment sau altul, gandirea:

 

“Nu e o prostie sa iti sumi riscuri.

Prostie e atunci cand constientizezi ca riscul asumat nu a dus la ceva bun si insisti sa ramai in situatia respectiva.”

 

“Sa vrei mai mult de la tine nu inseamna neaparat sa fii nerecunosccator pentru ceea ce ai deja. Inseamna sa fii ambitios!”

 

“Schimbarea nu e musai sa vina dintr-o nemultumire. Poate sa vina si din dorinta de a face mai multe, de a face altceva.”

 

“Putine sunt momentele in viata in care suntem dispusi sa ne asumam riscuri. Indiferent cum s-ar termina ele, e o prostie sa le ocolesti din lipsa de curaj.”

 

“Asculta ce iti spun altii. Fa cum iti dicteaza ratiunea si abia apoi dupa cum iti glasuieste inima.”

 

“Cand vrei sa pornesti impotriva curentului, doteaza-te cu niste dopuri de urechi, ca sa nu mai auzi descurajarile din jur.”

 

“Fiecare regula e valabila cu exceptia ei.”

 

“Discerne intre lucrurile cu adevarat importante petru care sa te zbati, sa te enervezi, sa te certi, ca sa poti sa zambesti in voie in restul timpului.”

 

“Nu e deloc grav sa te lasi influentat de cineva sau ceva, atata vreme cat asta te face sa fii mai bun.”

 

“Nu uita niciodata de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi.”

 

Voi ce spuneti: pe care sa o scriu pe post-it si sa o lipesc pe oglinda? Care e cel mai important sau bun sfat de care sa tin cont?

 

Va multumesc, inca de pe acum, pentru ajutor!

 

Sursa: Foto

#priNeamt, ziua II

 

Ziua II a fost despre oamenii de #priNeamt. A fost despre locuri si oameni frumosi, despre pasiunea de a te dedica unui ideal si despre efortul neintrerupt de a te propulsa cat mai aproape de realizarea lui.

 

Inceputa ca o excursie cu autocarul din zilele de scoala, cu clasa, ziua de duminica ne-a gasit pe drumurile din Judetul Neamt si cu “best Romanian love songs” pe post de coloana sonora (dedicatie de la Toma). Am facut popas in livada de la Potoci, care ofera o priveliste cu totul revigoranta asupra Lacului Izvorul Muntelui; am vizitat Manastirea Neamt si am auzit povestile colegilor de drum despre cum muzica celor de la Coldplay se imbina armonios cu obiectele religioase si dulciurile, toate intr-un magazin de suveniruri al Manastirii; am vizitat rezervatia de zimbri, am urcat pana la Cetatea Neamtului si am descoperit Depozitul de Armasari Dumbrava, locul in care am aflat ca se poate practica turismul ecvestru si ca se pot lua cursuri de calarie. In acest ultim loc, de existenta caruia nici nu stiam pana acum, am fost intampinati cu multa caldura, cu numeroase curiozitati despre cai si despre ingrijirea lor si am avut parte de o marturie pura de afectiune intre doctorul veterinar si cabalinele pe care le ingrijeste. Toti ingrijitorii de la Depozit au stat alaturi de noi pentru aproape doua ore intr-o dupa-amiaza de duminica, ne-au prezentat caii din rase diverse si pe Ogica, calul care a atins cea mai inalta performanta la noi in tara, sarind peste un obstacol de 2 m.

Un cal din Depozitul de Armasari Dumbava

 

Spuneam ca ziua II #priNeamt a fost o zi despre oamenii din Judet. Spun asta pentru ca mi-a fost oferita ocazia sa cunosc, printre altele, oameni dedicati si mesteri populari locali, care duc mai departe traditii mostenite de generatii, asa cum stiu si se pricep ei mai bine.

 

Prima oprire am facut-o in atelierul de tesut al mesterului popular Rodica Ciocartau, comuna Pipirig, sat Boboiesti, loc in care ne-am minunat de tesaturile ce ies din mainile d-nei Rodica si ne-am infruptat din celebrele placinte moldovenesti, poale-n brau. Ne-am bucurat sa gasim in camaruta ei de lucru steaguri ale Romaniei tesute, ii si covoare, pentru confectionarea carora sunt folositi doar coloranti naturali. In acelasi timp, d-na Rodica ne-a fost marturie despre cat de mare este efortul de a-ti vedea munca rasplatita si apreciata, de pe urma unui astfel de atelier traditional, mai ales ca tesutul unui metru patrat de covor dureaza pana la 2 zile de lucru.

 

Pe de alta parte, mesterul Ion Albu din Timisesti pare sa nu fie la fel de emotional si afectat atunci cand vorbeste de greutatile lui in comercializarea mastilor populare pe care le confectioneaza pentru Revelion. Ne invita la o tiuculita tare, ne vorbeste despre cum s-a facut antreprenor la 51 de ani si ne scoate imediat cadourile facute de el si oferite de berea Noroc, unul din sponsorii acestui infotrip. “Uita-te bine la ea! Asa o sa arati la batranete!” ne avertizeaza cu mult haz pe fiecare dintre noi. Dar, printre pofta lui de viata si pasiunea cu care ne vorbeste despre munca lui, ne spune cu amaraciune ca e printre singurii din Judet care mai face masti autentice, si nici copiii si nepotii lui nu sunt atrasi sa invete mestesugul cu traditie, pe care el insusi l-a deprins de la tatal lui. “Nepotul…si acum, e cu calculatorul!”.

 

Pe inserat, la poalele muntelui ce urca spre Cetatea Neamtului, chiar la punctul de unde incepe urcarea spre cetate, ne-am energizat cu povestile si caldura Ionelei Lungu, un alt mester popular pe care am avut norocul sa il cunosc, care da viata personajelor lui Creanga cu fiecare bucata de lut pe care o modeleaza. Din fiecare rememorare ale cartilor lui Creanga extragea cate o anecdota actuala, iar pasiunea pe care ti-o inspira te cuprindae, incat iti venea sa iei cartile copilariei din nou, sa le scuturi de praf si sa iti faci tema data de d-na Ionela: “Luati fiecare cate o poveste de Creanga, recititi-o, iar data viitoare cand veniti la Cetate, sa mi-o spuneti!”.

 

Este admirabil cand vezi cum niste oameni care investesc atata emotie, munca si daruire in niste lucruri traditionale pe care le confectioneaza, reusesc sa isi pastreze entuziasmul, dedicarea si pasiunea, in ciuda faptului ca unii oameni din exterior le-ar putea suaprecia munca si ar cataloga-o drept o investitie proasta, desueta (mai multe detalii despre cum puteti ajunge sa va intalniti voi insiva cu acesti mesteri gasiti la colegii mei de excursie de la LumeaMare.ro – adica aici).

 

Astfel de oameni te inspira; astfel de oameni iti dau curajul sa nu renunti atunci cand lucrurile devin grele, pentru ca pasiunea si calitatea implicarii sunt cele care fac diferenta; astfel de oameni te uimesc ca investesc tot ce au mai bun din ei intr-un ideal propriu – acela de a duce traditia si povestea mai departe -, trecand cu vederea obstacolele pe care le intalnesc.

 

In aceeasi nota legat de persoanele cu care am interactionat, vreau sa inchei prin a lauda oamenii de la Central Plaza Hotel, atat de discreti si de ospitalieri, alaturi de Catalin Roca, directorul hotelului, care nu ne-a lasat sa parasim hotelul fara un mic suvenir de la Piatra-Neamt: Turnul lui Stefan in miniatura. Acesta este un exemplu de oameni care fac turism si si-au dat seama ca astfel de gesturi conteaza, ca fiecare moment de interactiune personal hotel – turist este la fel de important ca si curatenia din camere.

 

Central Plaza Hotel are ca slogan “Where people make the difference”. Dar dupa acest weekend, eu as indrazni sa extind acest atribut implicit la nivelul intregului #priNeamt, de la organizatori, la bloggerii participanti, la fiecare din oamenii pe care i-am cunoscut. Pentru ca merita! Pentru ca li se potriveste! Bravo, Alex si Toma!

 

priNeamț este un eveniment sustinut de Primaria Piatra NeamtCentral Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc si Autonom.

 

P.S. Pentru alte povesti de #priNeamt, va invit sa ii cititi pe colegii mei de infotrip: Adrian Ciubotaru, Chinezu, Miruna Siminel, Hoinaru (1, 2), Cezar Dumitru (1, 2), Makavelis (1, 2), Andra Zaharia, Nebuloasa (1, 2), LumeaMare.ro, Gaben, PyuricDenisa Bargau, Anne-Marie Chelariu (1,2), Diana Ribana (1), Tudor Popa, Alex Filip, Toma Nicolau, iar pentru fotografii, intrati pe Dragos Asaftei (1, 2) si Alex Dima (1, 2).

#priNeamt, ziua I

De mai bine de o zi, orele-mi trec pe ritm de Piatra-Neamt: cu locuri cu linistea proprie orasului de provincie, cu taria aerului de munte si cu bucatele bogate, dar bogate, moldovenesti. Dupa un sfarsit de vineri petrecut la conferinta despre Marketing Online in Turism (extrem de utila si binevenita pentru industria turismului din zona), Piatra-Neamt m-a intampinat cu asta:

… si in acelasi ritm m-a tinut in continuare. Am aflat pe propria piele cum o noapte scurta si o insomnie personala te face sa prinzi momentul acela exagerat de matinal din zi cand tu esti spalat, imbracat si gatit inaintea celorlalti si de la etajul 9 din hotelul in care stai vezi asta:

Cateva ore mai tarziu, porneam la pas in infotripul #priNeamt. Primul obiectiv de pe lista: Curtea Domneasca din Piatra-Neamt, un complex placut de cladiri din secolul al XV-lea, cu o arhitectura impresionanta (momentan in curs de renovare), cu Turnul Clopotnita si cu Biserica Sfantul Ioan.

Turnul lui Stefan (Turnul-Clopotnita)

Muzeul de Etnografie

Muzeul de Arta

Acesta a fost si primul moment de interactiune cu ghidul nostru local, un om extrem de carismatic si bine documentat, plin de anecdote si haz, care a facut ca toate datele de istorie, cu ani si domnitori si lupte, sa devina, brusc, mult mai atractive si mai usor de retinut. Da, a fost un val puternic de energie si pasiune pentru ceea ce face, ca altfel nu stiu cum ar putea cineva sa prezinte cu atata calm, implicare si maximum de coerenta lucruri legat de istorie si sa vina cu raspunsuri imediate la fiecare intrerupere a noastra.

Obiectivul numarul 2 pe traseul #priNeamt a fost Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra-Neamt, neasteptat de bine amenajat, loc in care am facut un tur sumar de sali, dar nu si de povesti legate de istorie, marca aceluiasi ghid-minune al orasului Piatra-Neamt, Lucian.

De aici, am pornit catre telegondola care trece pe deasupra orasului, in pas alert, povesti si amintiri din blogosfera. De sus, orasul arata ca o tabla de sah, cu toate piesele la vedere.

Piatra-Neamt (vedere de pe Cozla)

In a doua jumatate a zilei am lasat Piatra-Neamt in urma si am pornit catre Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas, loc in care am aflat ca in Romania avem o populatie de ursi bruni de 4.000 – 7.000 (in timp ce, de exemplu, in Austria sunt doar 17); ca Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas este principalul loc de hibernare al ursilor; si ca de administrarea Parcului se ocupa doar 10 oameni, in timp ce in Ungaria, pentru un parc de aproximativ aceleasi dimensiuni, se ocupa 150 – este o munca impresionanta, deci, pentru acesti oameni, care in ciuda emotiilor din glas, mi-au parut dedicati si preocupati cu adevarat sa intretina si sa dezvolte durabil spatiul pe care il administreaza.

Drumurile ne-au condus apoi spre Lacul si Barajul Bicaz, loc in care am pornit cu vaporul, cu vant rece in oase, inconjurati de munti si aer curat si cu intunericul coborand peste imprejurimi.

Momentul special al serii a fost lansarea lampioanelor luminoase Cosmote de pe Barajul Bicaz. Asa a luat sfarsit prima zi de vizitari #priNeamt. Nu trebuie sa uit de mancarurile delicioase pe care le-am degustat in aceasta perioada, mancaruri care, desi preparate in bucataria unui restaurant, au acelasi gust si intensitate de arome ca si cele gatite de mama. Na, ca s-a trezit moldoveanca din mine, inclusiv la mancare! Asa ca va recomand sa va opriti sa mancati, daca aveti ocazia, la Tequila Bowling Piatra-Neamt si la Resturantul Balad’Or (L.E. – intrati pe site-ul lor, ca sa vedeti cat de frumos e acolo).

Pe final, va spun ca ne auzim cu noi povesti si maine in zilele ce vin, ca imprejurimile orasului Piatra-Neamt sunt mari si frumoase. #priNeamt este o calatorie care a venit la momentul potrivit pentru mine: se pare ca aveam nevoie de alti oameni, dinafara orasului pe care il cunosc inca din copilarie, ca sa imi mai aminteasca sa admir si sa vad lucrurile frumoase din imprejurimi, inainte de a cataloga si de a-mi pastra pareri invechite.

Voi ati vizitat Piatra-Neamt? V-a placut?

priNeamț este un eveniment sustinut de Primaria Piatra Neamt, Consiliul Judetean Neamt, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc si Autonom.

Anul acesta am zis si eu Let’s Do It, Romania!

Sfarsitul saptamanii trecute a fost unul plin de exeperiente interesante pentru mine. A inceput cu evenimentul de lansare Blogoree (despre care v-am mai povestit cate una alta aici), a continuat cu Webstock (la care m-am hotarat in ultima clipa sa merg si bine am facut) si s-a incheiat cu Let’s Do It, Romania!, ziua curateniei in toata tara, pe care o asteptam de mai bine de un an.

 

Anul acesta am zis si eu Let’s Do It, Romania!

 

Anul acesta m-am alaturat pentru prima data echipei de voluntari Let’s Do It, Romania! care a facut sambata curatenie in zonele cu „probleme de igiena” ale tarisoarei noastre. Alaturi de Chinezu, Make, Claudiu, Toma, Claudia, Ruxa , Stefan si mezinul echipei, Filip (băiatul lui Ştefan), am facut curat pe malul unui lac din comuna Berceni. Mai cochetasem cu idea de “curatenie” si in trecut, dar nu la un nivel atat de mare. Precedentul meu cu o curatenie de toamna in Gradina Botanica din Bucuresti din primul an de facultate a fost unul extrem de placut, dar nici pe departe la fel de surprinzator ca acesta de sambata si aici ma refer in sens negativ.


Tara noastra poate fi si civilizata si curata

 

Ma bucur ca m-am inscris pentru curatenie la Let’s Do It, Romania!, chiar daca ceea ce am descoperit nu a fost deloc incantator pentru optimismul meu ca tara noastra poate fi si civilizata si curata. Recunosc ca a fost un soc pentru mine sa vad ca ceea ce la prima vedere mi-a parut doar o zona impanzita cu cateva peturi, ambalaje si pungi, si pe care o puteam cuprinde dintr-o privire, a putut umple aproape 100 de saci de deseuri (iar sacii nu erau mici). Probabil asta este o iluzie pe care o are si acela dintre noi care lasa in urma lui la iarba verde peturi si multe alte neghiobii pe care si le cara cu el la picnic si ii devin nefolositoare apoi, ca sa le mai care inapoi acasa. E impresia aia ca un pet in plus nu face diferenta la cat de multe vezi ca sunt deja in jur. Insa cator dintre noi nu ni s-a intamplat ca, tot adaugand haine in bagajele pentru o calatorie la munte, geamantanul sa nu ni se mai inchida, iar camasa aia misto sau rochita aia sexy (total nepotrivite si adaugate aiurea pe principiul „las’ sa n-au cum sa strice”) sa faca diferenta? Ca sa nu ma indepartez de la subiect folosind si mai multe metafore, acesta e felul meu de a spune ca personal consider ca ceea ce face fiecare dintre noi conteaza, mai ales cand vine vorba de curatenia orasului / parcului in care ne ducem traiul sau in care poate chiar adoram sa traim / plimbam.

 

Si cred ca nu este o dovada mai buna ca toate acestea sunt reale si posibile ca cei 250 000 de voluntari care au decis sambata ca pot face ceva pentru ca lucrurile sa se schimbe si in Romania.
Igiena, bate-o vina!

 

Un alt fapt care m-a suprins la aceasta experienta este ca mi-a fost dat sa vad oameni pescuind sau facand gratar in zona respectiva, fara sa para impresionati sau stingheriti de gramezile de deseuri care ii inconjurau. Poate dintr-o apropiere aproape familiara la care au ajuns dupa contactul pe care l-au dezvoltat zilnic cu deseurile din zona; sau poate pe baza unui sentiment de „responsabilitate parentala” fata de propria „creatie de resturi”; sau poate ca pur si simplu si-au dezvoltat o indiferenta nemaipomenita fata de „mizeriile” cei ii inconjoara. Cine stie?! Cert este ca (si aici a intervenit supriza mea) nu pareau sa isi faca griji de igiena locului unde isi gateau si serveau masa. Nu mai vorbesc de cei care pescuiau din lacul respectiv (poate nu la fel de murdar ca malurile lui, dar totusi murdar). Dar aici intrevine alta discutie despre cati dintre ei pescuiau pentru ca erau nevoiti sa puna ceva pe masa la cina sau cati o faceau doar din pasiune pentru pescuit.

 

Dupa experienta de sambata cu peturi, resturi de bautura si sex (da, am gasit si prezervative), hartie igienica si alte cele, eu zic ca ar trebui sa fim mai atenti atunci cand ne alegem locurile unde sa ne relaxam dupa saptamana aia cumplita de la job, pentru ca macar ceea ce se vede si e evident (cum ar fi gunoaiele din zona si mirosul de tomberon) sa nu ignoram, daca oricum nu ai cum sa eviti altele nevazute.
Let’s Do It, Romania! retroactiv

 

Nu pot sa spun ca nu a fost obositor sau ca mi-a facut placere sa strang mizeriile lasate in urma de altii. Plus ca nemultumirea ca unii sunt chiar nepasatori cu faptul ca impart si cu altii zonele verzi in care pescuiesc sau fac gratar, se relaxeaza sau chefuiesc a crescut nesimtit de mult, chiar si pentru mine. Si nici nu tin minte ca acolo, la fata locului, sa fie avut sentimente prea bune legat de ceea ce faceam (nu vorbesc de rusine, pentru ca nu e cazul; dar nu am putut sa imi infrang dezgustul fata de faptul ca scormoneam prin mizeriile altora, chiar si pentru o cauza nobila). Insa faptul ca imi vedeam colegii de echipa facand acelasi lucru, ghidati de aceeasi dorinta de a face o schimbare in bine, si faptul ca stiam ca peste tot in tara sunt mii de oameni care contribuie cum pot ei de mult la aceasta initiativa nu puteau sa imi aduca decat extrem de multa multumire si sa imi creasca sperantele. Si nu mai spun care mi-a fost sentimentul atunci cand m-am uitat in urma si am vazut un loc mai curat decat cum il gasisem si cand am facut totalul sacilor pe care ii stransesem la un loc.

 

Ma bucur ca am trecut printr-o astfel de experienta, pentru ca mi-a dat o alta perspectiva asupra nivelului la care lucrurile pot sa se intample, plus ca mi-a conferit ceva mai multa responsalibilitate fata de locurile in care eu insami merg la gratar sau in care ma relaxez, gandindu-ma ca e foarte probabil ca pe acolo sa fi facut facut curat altii ca mine, pentru ca eu sa ma bucur in tihna de natura si de aerul curat.

 

Si nu imi pot stavili sentimentul de mandrie ca am facut parte dintre aceia din Romania care cred ca fiecare poate face ceva pentru schimbare in chestiunea aceasta.

 

Care dintre voi ati mai participat in weekend la Let’s Do It, Romania?