simptome

Cu impolitetea la doctor

Ma gandesc uneori ca n-ar fi rau ca impolitetea sa se manifeste ca o boala. Nimic grav, doar ceva care sa ne tina in casa vreo cateva zile, cat sa ne facem bine si sa ne indreptam comportamentul necuviincios fata de cei din jur. Sa fie un fel de varsat de vant, doar ca fara bubele care sa lase urme, doar cu bubele; sau o piele mult prea inrosita, ca dupa ce stam prea mult la soare, dar cu care sa ne fie rusine sa iesim in lume. Oricum, sa fie ceva cu simptome clare, manifestate diferit la fiecare si care sa ne loveasca acolo unde ne-ar afecta emotional cel mai tare.

 

Si atunci, cand ne vedem “imbolnaviti” si purtand toate insemnele greselii de a fi fost nerespectuosi, sa ne prezentam cuviincios la “doctorii de politete”, care sa ne invete ce si cum sta treaba cu regulile de buna-conduita de baza (nu vorbesc de Codul bunelor maniere, desi si ala ar fi util sa il mai citim din cand in cand), cam cat de mult ar trebui sa ii respectam pe ceilalti si ce masuri ar trebui sa luam ca sa ne “vindecam” de impolitete. Si apoi sa ni se prescrie o terapie de cateva zile / luni (dupa caz) de indreptare a conduitei noastre, ca sa ne mentinem “sanatosi” chiar si atunci cand am fi tentati sa calcam stramb.

 

Iar de fiecare data cand nu facem toate lucrurile mentionate in imagine sau:

  1. vorbim necuvenit de tare la telefon in autobuz, incat toti calatorii afla ce probleme sau certuri avem cu (ne)cunoscutii,
  2. nu asteptam sa iasa intai cumparatorii din magazin si ne aruncam noi primii spre intrare, mai ceva ca la reduceri,
  3. consideram strada un fel de tomberon municipal si ne comportam ca atare,
  4. ne tintuim fundurile pe scaunele din autobuz mai ceva ca daca le-am fi lipit cu superglue atunci cand ne apare in zare o alura de femeie insarcinata, un batran sau un copil,
  5. ne gasim intr-o hahaleala continua cu grupul de prieteni in metrou, de toata lumea stie de la ce petrecere ne intoarcem,
  6. uitam sa ne aranjam si sa ne imbracam frumos si curat in fiecare zi, incat fugarim priviri,

 

sa ne apuce mustrarile de constiinta si frica de ce ne asteapta.

 

De ce sa se manifeste ca o boala? Pentru ca sanatatea pare sa fie cea mai de pret dorinta a fiecaruia dintre noi si atunci poate am lupta mai mult pentru a ne-o recupera.

 

Desi, mi-e teama ca daca ar fi asa, s-ar starni intai o epidemie :) .

 

Sa facem un exercitiu de imaginatie: voi ce solutii propuneti pentru vindecarea de impolitete?

 

[Sursa: Foto]