Locuri

Ce poti face intr-o zi de toamna?

 

 

cand afara ploua?

cand e frig din ala de toamna, patrunzator si umed?

cand ti se face dor de plimbarile sanatoase, in natura?

cand ai o dupa-amiaza libera?

cand locuiesti si in Cluj-Napoca?

 

 

Te urci intr-un vehicul (al tau, al altuia sau pus de altii la dispozitia binelui comun) si fugaresti stropii de ploaie pe Calea Turzii in sus, pana la Salina Turda.

 

Cateva lucruri interesante despre Salina Turda (sursa aici):

- inca din secolul al XIII-lea se vorbeste in documentele vremii despre ocna de sare de la Turda.

- mina de sare e activa din secolul al XVII-lea.

- in secolul al XIX-lea face cunostinta cu concurenta, Salina Ocna Mures, “se intimideaza”, decade si devine doar o rezerva a “concurentei” sale.

- dupa Primul Razboi Mondial salina este inchisa, datorita productivitatii scazute.

- in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial e folosita de locuitorii din zona ca adapost antiaerian.

- dupa 1050, pentru 42 de ani, a fost folosita ca depozit pentru branzeturi (nu in intregime, ci doar o parte din galeria de transport).

- in 1992 e redeschisa, ca obiectiv turistic.

- intre 2008 si 2010 este reamenajata si modernizata cu fonduri europene, pentru ca acum sa arate asa:

 

 

De ce sa vizitezi Salina Turda?

- pentru ca e sanatate curata pentru caile respiratorii (medical vorbind, puteti sa consultati detaliile despre salina tratament).

- pentru ca are o baza de agrement diversificata, cu sporturi atractive, precum tenis de masa, minigolf, bowling, biliard, teren de sport pentru handbal, lap tenis, badminton. Deci nu te plictisesti daca vrei sa petreci cateva ore in salina, respirand aer curat.

- pentru ca este un loc atat de frumos amenajat si este in Romania.

 

 

Voi ce recomandari de plimbari aveti pentru o zi de toamna?

 

Later edit: intrarea in salina se face doar pana la ora 15:00, iar ora de inchidere este 17:00. Numai vizitarea salinei ia in jur de 1 ora si jumatate.

Cum suna orasul tau?

Pana acum am locuit in trei orase.

 

Acasa, suna a liniste monotona.

 

Bucurestiul mormaia, de multe ori, tafnos si indispus in agitatie; dar era agitat ca un pusti care are prea multa energie ca sa aiba si rabdare.

 

Clujul suna calm, cliseic de calm; are ceva din linistea de acasa si ritmul activ de Bucuresti, dar e de un zumzet mut neobisnuit, cu care nu ma simt inca familiarizata sa-l am permanent.

 

Orasul tau cum suna?

 

#priNeamt, ziua II

 

Ziua II a fost despre oamenii de #priNeamt. A fost despre locuri si oameni frumosi, despre pasiunea de a te dedica unui ideal si despre efortul neintrerupt de a te propulsa cat mai aproape de realizarea lui.

 

Inceputa ca o excursie cu autocarul din zilele de scoala, cu clasa, ziua de duminica ne-a gasit pe drumurile din Judetul Neamt si cu “best Romanian love songs” pe post de coloana sonora (dedicatie de la Toma). Am facut popas in livada de la Potoci, care ofera o priveliste cu totul revigoranta asupra Lacului Izvorul Muntelui; am vizitat Manastirea Neamt si am auzit povestile colegilor de drum despre cum muzica celor de la Coldplay se imbina armonios cu obiectele religioase si dulciurile, toate intr-un magazin de suveniruri al Manastirii; am vizitat rezervatia de zimbri, am urcat pana la Cetatea Neamtului si am descoperit Depozitul de Armasari Dumbrava, locul in care am aflat ca se poate practica turismul ecvestru si ca se pot lua cursuri de calarie. In acest ultim loc, de existenta caruia nici nu stiam pana acum, am fost intampinati cu multa caldura, cu numeroase curiozitati despre cai si despre ingrijirea lor si am avut parte de o marturie pura de afectiune intre doctorul veterinar si cabalinele pe care le ingrijeste. Toti ingrijitorii de la Depozit au stat alaturi de noi pentru aproape doua ore intr-o dupa-amiaza de duminica, ne-au prezentat caii din rase diverse si pe Ogica, calul care a atins cea mai inalta performanta la noi in tara, sarind peste un obstacol de 2 m.

Un cal din Depozitul de Armasari Dumbava

 

Spuneam ca ziua II #priNeamt a fost o zi despre oamenii din Judet. Spun asta pentru ca mi-a fost oferita ocazia sa cunosc, printre altele, oameni dedicati si mesteri populari locali, care duc mai departe traditii mostenite de generatii, asa cum stiu si se pricep ei mai bine.

 

Prima oprire am facut-o in atelierul de tesut al mesterului popular Rodica Ciocartau, comuna Pipirig, sat Boboiesti, loc in care ne-am minunat de tesaturile ce ies din mainile d-nei Rodica si ne-am infruptat din celebrele placinte moldovenesti, poale-n brau. Ne-am bucurat sa gasim in camaruta ei de lucru steaguri ale Romaniei tesute, ii si covoare, pentru confectionarea carora sunt folositi doar coloranti naturali. In acelasi timp, d-na Rodica ne-a fost marturie despre cat de mare este efortul de a-ti vedea munca rasplatita si apreciata, de pe urma unui astfel de atelier traditional, mai ales ca tesutul unui metru patrat de covor dureaza pana la 2 zile de lucru.

 

Pe de alta parte, mesterul Ion Albu din Timisesti pare sa nu fie la fel de emotional si afectat atunci cand vorbeste de greutatile lui in comercializarea mastilor populare pe care le confectioneaza pentru Revelion. Ne invita la o tiuculita tare, ne vorbeste despre cum s-a facut antreprenor la 51 de ani si ne scoate imediat cadourile facute de el si oferite de berea Noroc, unul din sponsorii acestui infotrip. “Uita-te bine la ea! Asa o sa arati la batranete!” ne avertizeaza cu mult haz pe fiecare dintre noi. Dar, printre pofta lui de viata si pasiunea cu care ne vorbeste despre munca lui, ne spune cu amaraciune ca e printre singurii din Judet care mai face masti autentice, si nici copiii si nepotii lui nu sunt atrasi sa invete mestesugul cu traditie, pe care el insusi l-a deprins de la tatal lui. “Nepotul…si acum, e cu calculatorul!”.

 

Pe inserat, la poalele muntelui ce urca spre Cetatea Neamtului, chiar la punctul de unde incepe urcarea spre cetate, ne-am energizat cu povestile si caldura Ionelei Lungu, un alt mester popular pe care am avut norocul sa il cunosc, care da viata personajelor lui Creanga cu fiecare bucata de lut pe care o modeleaza. Din fiecare rememorare ale cartilor lui Creanga extragea cate o anecdota actuala, iar pasiunea pe care ti-o inspira te cuprindae, incat iti venea sa iei cartile copilariei din nou, sa le scuturi de praf si sa iti faci tema data de d-na Ionela: “Luati fiecare cate o poveste de Creanga, recititi-o, iar data viitoare cand veniti la Cetate, sa mi-o spuneti!”.

 

Este admirabil cand vezi cum niste oameni care investesc atata emotie, munca si daruire in niste lucruri traditionale pe care le confectioneaza, reusesc sa isi pastreze entuziasmul, dedicarea si pasiunea, in ciuda faptului ca unii oameni din exterior le-ar putea suaprecia munca si ar cataloga-o drept o investitie proasta, desueta (mai multe detalii despre cum puteti ajunge sa va intalniti voi insiva cu acesti mesteri gasiti la colegii mei de excursie de la LumeaMare.ro – adica aici).

 

Astfel de oameni te inspira; astfel de oameni iti dau curajul sa nu renunti atunci cand lucrurile devin grele, pentru ca pasiunea si calitatea implicarii sunt cele care fac diferenta; astfel de oameni te uimesc ca investesc tot ce au mai bun din ei intr-un ideal propriu – acela de a duce traditia si povestea mai departe -, trecand cu vederea obstacolele pe care le intalnesc.

 

In aceeasi nota legat de persoanele cu care am interactionat, vreau sa inchei prin a lauda oamenii de la Central Plaza Hotel, atat de discreti si de ospitalieri, alaturi de Catalin Roca, directorul hotelului, care nu ne-a lasat sa parasim hotelul fara un mic suvenir de la Piatra-Neamt: Turnul lui Stefan in miniatura. Acesta este un exemplu de oameni care fac turism si si-au dat seama ca astfel de gesturi conteaza, ca fiecare moment de interactiune personal hotel – turist este la fel de important ca si curatenia din camere.

 

Central Plaza Hotel are ca slogan “Where people make the difference”. Dar dupa acest weekend, eu as indrazni sa extind acest atribut implicit la nivelul intregului #priNeamt, de la organizatori, la bloggerii participanti, la fiecare din oamenii pe care i-am cunoscut. Pentru ca merita! Pentru ca li se potriveste! Bravo, Alex si Toma!

 

priNeamț este un eveniment sustinut de Primaria Piatra NeamtCentral Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc si Autonom.

 

P.S. Pentru alte povesti de #priNeamt, va invit sa ii cititi pe colegii mei de infotrip: Adrian Ciubotaru, Chinezu, Miruna Siminel, Hoinaru (1, 2), Cezar Dumitru (1, 2), Makavelis (1, 2), Andra Zaharia, Nebuloasa (1, 2), LumeaMare.ro, Gaben, PyuricDenisa Bargau, Anne-Marie Chelariu (1,2), Diana Ribana (1), Tudor Popa, Alex Filip, Toma Nicolau, iar pentru fotografii, intrati pe Dragos Asaftei (1, 2) si Alex Dima (1, 2).

#priNeamt, ziua I

De mai bine de o zi, orele-mi trec pe ritm de Piatra-Neamt: cu locuri cu linistea proprie orasului de provincie, cu taria aerului de munte si cu bucatele bogate, dar bogate, moldovenesti. Dupa un sfarsit de vineri petrecut la conferinta despre Marketing Online in Turism (extrem de utila si binevenita pentru industria turismului din zona), Piatra-Neamt m-a intampinat cu asta:

… si in acelasi ritm m-a tinut in continuare. Am aflat pe propria piele cum o noapte scurta si o insomnie personala te face sa prinzi momentul acela exagerat de matinal din zi cand tu esti spalat, imbracat si gatit inaintea celorlalti si de la etajul 9 din hotelul in care stai vezi asta:

Cateva ore mai tarziu, porneam la pas in infotripul #priNeamt. Primul obiectiv de pe lista: Curtea Domneasca din Piatra-Neamt, un complex placut de cladiri din secolul al XV-lea, cu o arhitectura impresionanta (momentan in curs de renovare), cu Turnul Clopotnita si cu Biserica Sfantul Ioan.

Turnul lui Stefan (Turnul-Clopotnita)

Muzeul de Etnografie

Muzeul de Arta

Acesta a fost si primul moment de interactiune cu ghidul nostru local, un om extrem de carismatic si bine documentat, plin de anecdote si haz, care a facut ca toate datele de istorie, cu ani si domnitori si lupte, sa devina, brusc, mult mai atractive si mai usor de retinut. Da, a fost un val puternic de energie si pasiune pentru ceea ce face, ca altfel nu stiu cum ar putea cineva sa prezinte cu atata calm, implicare si maximum de coerenta lucruri legat de istorie si sa vina cu raspunsuri imediate la fiecare intrerupere a noastra.

Obiectivul numarul 2 pe traseul #priNeamt a fost Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra-Neamt, neasteptat de bine amenajat, loc in care am facut un tur sumar de sali, dar nu si de povesti legate de istorie, marca aceluiasi ghid-minune al orasului Piatra-Neamt, Lucian.

De aici, am pornit catre telegondola care trece pe deasupra orasului, in pas alert, povesti si amintiri din blogosfera. De sus, orasul arata ca o tabla de sah, cu toate piesele la vedere.

Piatra-Neamt (vedere de pe Cozla)

In a doua jumatate a zilei am lasat Piatra-Neamt in urma si am pornit catre Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas, loc in care am aflat ca in Romania avem o populatie de ursi bruni de 4.000 – 7.000 (in timp ce, de exemplu, in Austria sunt doar 17); ca Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas este principalul loc de hibernare al ursilor; si ca de administrarea Parcului se ocupa doar 10 oameni, in timp ce in Ungaria, pentru un parc de aproximativ aceleasi dimensiuni, se ocupa 150 – este o munca impresionanta, deci, pentru acesti oameni, care in ciuda emotiilor din glas, mi-au parut dedicati si preocupati cu adevarat sa intretina si sa dezvolte durabil spatiul pe care il administreaza.

Drumurile ne-au condus apoi spre Lacul si Barajul Bicaz, loc in care am pornit cu vaporul, cu vant rece in oase, inconjurati de munti si aer curat si cu intunericul coborand peste imprejurimi.

Momentul special al serii a fost lansarea lampioanelor luminoase Cosmote de pe Barajul Bicaz. Asa a luat sfarsit prima zi de vizitari #priNeamt. Nu trebuie sa uit de mancarurile delicioase pe care le-am degustat in aceasta perioada, mancaruri care, desi preparate in bucataria unui restaurant, au acelasi gust si intensitate de arome ca si cele gatite de mama. Na, ca s-a trezit moldoveanca din mine, inclusiv la mancare! Asa ca va recomand sa va opriti sa mancati, daca aveti ocazia, la Tequila Bowling Piatra-Neamt si la Resturantul Balad’Or (L.E. – intrati pe site-ul lor, ca sa vedeti cat de frumos e acolo).

Pe final, va spun ca ne auzim cu noi povesti si maine in zilele ce vin, ca imprejurimile orasului Piatra-Neamt sunt mari si frumoase. #priNeamt este o calatorie care a venit la momentul potrivit pentru mine: se pare ca aveam nevoie de alti oameni, dinafara orasului pe care il cunosc inca din copilarie, ca sa imi mai aminteasca sa admir si sa vad lucrurile frumoase din imprejurimi, inainte de a cataloga si de a-mi pastra pareri invechite.

Voi ati vizitat Piatra-Neamt? V-a placut?

priNeamț este un eveniment sustinut de Primaria Piatra Neamt, Consiliul Judetean Neamt, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc si Autonom.

Pret pe oameni sau pe locuri?

Se dau urmatoarele situatii:

1. Te hotarasti ca intr-o dupa-amiaza racoroasa de joi sa iesi putin din rutina drumului acasa-job-acasa si sa mergi la un film. Intinzi antenutele, lansezi invitatiile si alaturi de un grup de prieteni si cunoscuti, destul de galagiosi si distractivi fiecare in parte, intri intr-un cinematograf. Nu din mall, nu din cele scumpe si nu din cele dotate cu tehnologie 3D. Intri in Corso, un cinematograf putin cam obosit, prafuit si cu parfum invechit. Dar esti cu persoane dragi si nu bagi de seama alte / celelalte neajunsuri ale locului si iti vezi de ale tale: te relaxezi, te distrezi si razi cu tot sufletul.

 

2. Locuiesti intr-un Bucuresti obosit, plin de rumoare si de trupuri ambulante straine; cele mai multe triste, unele preocupate, altele necioplite. Clar, ti s-a intamplat sa dai si peste situatii fericite, dar poate ca au fost de prea putine ori in cazul tau, incat ti-ai cam pierdut speranta, printre alte ganduri. Si atunci te trezesti ca ii lasi deoparte pe toti oamenii ce te inconjoara si te arunci intr-o plimbare pe Calea Victoriei, doar ca sa ii simti parfumul din asfalt si povestea din cladiri; dupa care iti alegi o banca de langa lac in Parcul Tineretului si te bucuri de privelistea locului.

 

Pana acum, locul a fost pentru mine doar un context, o entitate goala si lipsita de suflet care aduna oameni; a fost doar un spatiu pe care, dupa principiul “omul sfinteste locul”, il construiam fiecare din noi si il ajutam “sa fie”, “sa existe”.

 

Dar va intreb pe voi: cand omul nu mai este de ajuns? Sau cand el devine prea mult, prea sufocant, incat ajungi sa te refugiezi in locurile din jur? Oare la cat de multe “de-ale locului” poate omul sa tina piept sau cat de multe “de-ale locului” strica prin prezenta-i?

 

*Articol inspirat de aceasta fotografie, care are la comentariu urmatoarele cuvinte: “When everyone left after the long spring holiday, it seems romantic place, but without people … Horrifying! !”

 

Sursa: Foto